In curte se plimba agitat un ciine cu botul ridat, lasat in jos intr-o expresie de perplexitate. Fane apuca pisica de coada si, cumpanindu-se pe picioare, o arunca peste gardutul din sirma otelita drept sub botul ciinelui. Perplexitatea de pe chipul ciinelui se face si mai mare. Miroase lesul pisicii si incepe sa latre cu spume. Firenze. Via Giambologna - o strada linistita si umbroasa, cu ville cochete, multicolore. Dinspre capatul in panta al strazii vin trei barbati in pas agale: doi au cam cincizeci de ani, al treilea nici treizeci. Toti sint imbracati in niste combinezoane albastre, iar pe spatele lor scrie mare, cu litere albe: GIARDINIERI. Cel tinar impinge alene pe mijlocul strazii un tomberon mobil de plastic: mic, alb-albastru, cu tot felul de roti si rotite - parca e de jucarie. Din urma inoata prin aerul torid ceilalti doi, care discuta tot asa, in ritmul lui „ho, ca nu dau navala tatarii!" Sint romani. Nea Vasile, un moldovean din Murgenii Vasluiului, isi continua povestea: „Si tataia imi zicea de bunelu', ca avea o pereche de cai roibi: mari, frumosi. Tare se mai falosea cu ei! Si cind o venit rusii, stii, cind s-o rupt frontu', intra o rusoaica in ograda la noi si se duce drept in grajd, la cai. Scoate afara caii si da sa plece cu ei. Da' bunelu' ii iese inainte cu furca: «Niet! Niet!», face bunelu'. Rusoaica era pe cal, cu un caciuloi de ceala buhos in cap, si tine friul cu mina dreapta, ca stinga o avea taiata mai sus de cot. Atunci ea lasa friul din mina si scoate pistolul de la briu: poc! poc! trage de citeva ori in aer. Si-l impinge pe bunelu' cu calul. Tataia avea vro cinspe ani pe-atunci, sare la bunelu' si-l trage inapoi: «Esti nebun, tataie, vrei ca te-mpuste?!» Pe urma o venit si comandantul lor: «Lena, Lena» striga la ea si-i ordona nu stiu ce. Rusoaica s-o-ntors si-o plecat, da' tot o luat caii lu' bunelu'. Si zicea lumea prin sat ca ea era