Scena păpuşilor de teatru din oraşul nostru are o poveste frumoasă. Însă nu mai are o sală de spectacole permanentă în care să-şi scrie, în continuare, istoria locală
Teatrul de păpuşi din Craiova a văzut lumina zilei în anul 1949, ca un copilaş al Teatrului Naţional din Craiova. Sufletul său, spre care prichindeii - şi nu numai - purcedeau plini de curiozitate şi speranţă, era format din cadre didactice, elevi şi cursanţi ai Conservatorului „Cornetti“. Profesorul de desen Ion Hagiescu a făcut parte din comitetul de iniţiativă şi conducere, ca un fel de tată. Elev al lui Hagiescu, Horia Davidescu a devenit primul director al teatrului, până în 1984. Tot el a fost şi primul regizor. Se află, încă, printre noi, în al zecelea deceniu al existenţei sale.
Adriana Teodorescu, secretar literar al Teatrului pentru Copii şi Tineret „Colibri“ şi, totodată, un fel de bibliotecă vie a acestei instituţii, a povestit, pentru GdS, că „s-a profitat în primii ani de după război de politica noastră, care primea lumină de la răsărit pentru a instituţionaliza firava, dar entuziasta mişcare păpuşărească din vremurile ante şi interbelice. Teatrul craiovean a fost înfiinţat în primul lot de teatre. Sunt 19 teatre de păpuşi şi pentru copii şi tineret în toată ţara, înfiinţate în perioada 1949 – 1956/58“.
Vârsta de aur a teatrului
Din 1955, Teatrul de Păpuşi, copil al marelui Naţional craiovean, a crescut şi şi-a găsit căsuţa proprie, unde să se maturizeze, în continuare, pe cont propriu. Cum îi şade bine unui copil frumos, a devenit independent şi s-a descurcat singur începând din 1956. „Este vorba despre sediul din A.I. Cuza 16, care fusese, până atunci, Clubul muncitoresc al Regionalei CFR Craiova. Se ştie, însă, că, înainte de naţionalizare, clădirea aparţinuse lui Barbu Drugă“, a completat Adriana Teodorescu. 1955 a fost un an şi mai fericit, odată