Era numit Mister KO pentru cele 200 de meciuri în care şi-a pulverizat adversarul. A stat la masă cu Fidel Castro şi a jucat în filmele lui Sergiu Nicolaescu. Istoria lui este rememorată azi de ziaristul Octavian Pescaru pentru Gazeta Sporturilor.

Descoperit tîrziu, la 19 ani, Năstac a ajuns în timp record între cei mai buni boxeri din lume. Specialitatea lui: KO-urile reuşite după o schemă proprie.

Alec Năstac este tipul cu cea mai scurtă şi mai fulminantă carieră din boxul amator românesc. S-a apucat de box tîrziu, în 1967, la 19 ani, şi s-a retras în 1978, la doar 29 de ani. N-a boxat nici 10 ani, dar a avut performanţe remarcabile. A fost medaliat european, mondial şi olimpic la categoria mijlocie, pe care în Romania a dominat-o fără drept de apel în anii '70.

A susţinut peste 300 de meciuri la amatori, dintre care peste 200 le-a cîştigat prin KO.

A stat la masă cu Fidel Castro, a fost premiat de Nicolae Ceauşescu, a boxat cu Manea Mănescu şi a jucat în filmele lui Sergiu Nicolaescu. Înfrîngerile sale au fost atît de puţine, sub 10 în toată cariera, încît îi este mai uşor să-şi amintească numele celor care l-au învins decît pe cele ale celor pe care i-a bătut. Astăzi, la aproape 63 de ani, cel poreclit "Lemnul" pentru forţa loviturilor sale, îşi creşte nepotul, Vlăduţ, în cartierul bucureştean Colentina.

Dar nu e zi în care să nu se gîndească la box. "Bătrînul" de 19 ani În 1967, cînd a făcut prima oară cunoştinţă cu pugilismul, Alec Năstac era elev la o şcoală profesională din Galaţi, unde ajunsese la îndemnul mamei: "Du-te, maică, acolo că o să ai casă şi masă şi te alegi şi cu o meserie". Alec era cel mai mic dintre cei trei copii ai familiei Năstac din satul gălăţean Cavadineşti. A încercat mai întîi luptele, dar a renunţat repede. La box a ajuns împins de prietenul său Mihalis Teodoridis, un grec din Galaţi, care l-a luat de mîn