Artă, pasiune sau doar meserie – o nouă ocupaţie începe să -și facă simțită prezența tot mai mult și în România. Cu doar 15 ani în spate, rezultatele sunt mai mult decât spectaculoase.

Cei 15 ani de istorie a meseriei de somelier din România par hilari în comparaţie cu tradiţia de milenii din Franţa. Dar tocmai punctual redus din care s-a plecat, aproape de zero, a făcut ca dezvoltarea să fie accentuată. „În urmă cu vreo 15 ani, erau puțini cei care auziseră de aşa ceva. Lumea se uita mirată când vedea pe cartea de vizită trecut somelier. Credeau că aşa mă cheamă“, povesteşte amuzat Sergiu Nedelea, un pionier în domeniu. Nu este doar unul din primii somelieri de la noi, ci şi unul dintre cei mai cunoscuţi şi, de ce nu, mai tenace. Şi aceasta pentru că, în urmă cu un an, a avut curajul „să renunţe la tot“ – a avut funcţii de manager la restaurant importante – şi să se dedice în întregime acestei meserii, astfel încât să-şi permită să trăiască de pe urma ei. Iar să practici această meserie în România nu este deloc simplu – în Capitală, de exemplu, există un singur restaurant care are somelier –, deși în ultima vreme românii se arată tot mai interesaţi de vinuri. Ce face însă un somelier? Mulţi cred că trebuie să ştie doar să servească vinul, însă nu este deloc aşa. Nu este vorba de o singură meserie, ci de mai multe, susține Nedelea. Și aceasta deoarece somelierul trebuie să stăpânescă ritualul de servire, povestea vinurilor, dar şi chimia gusturilor. Mai simplu spus, să ştie să recomande vinul potrivit pentru mâncăruri diferite întru satisfacţia clientului. Iar ca să-l vândă, este nevoie şi de ceva emoţie, nu poţi să vorbeştidespre licoarea lui Bachus ca despre un lucru oarecare. Rolul lui nu se opreşte însă aici. Află întreaga poveste a somelierul pe Forbes.ro