...sa ne imaginam un scenariu de campanie electorala in care toti politicienii romani s-ar prezenta drept ticalosii ticalosilor. Cu lacrimi de cainta in ochi ar marturisi ca au mintit, ca au furat, ca au inselat. Ar promite apoi, prin afise si spoturi publicitare, ca vor deveni, aidoma lui Jean Valjean, facatori de bine, oameni curati si harnici. Alegatorii s-ar cruci si nimeni nu s-ar mai duce la vot. Cine sa creada asa trasnai nemaiauzite? In arhiva de stereotipuri a societatii romanesti s-a fixat cliseul ca egoismul si arivismul sint trasaturi de capatii ale omului politic. Cum furtisagul si inselatoria se afla in buna vecinatate cu apetitul pentru capatuiala, nu e de mirare ca s-au agatat si ele, precum scaiul de lina mitoasa a cornutelor mici, de portretul de larga circulatie al politicianului. Deasupra acestor cumplite neajunsuri sta stigmatul de fiinta hrapareata, iar acest soi de cununa a ticalosiei face ca tipul astfel incondeiat sa fie pe cit de antipatic, pe atit de individualizat. Lumea detesta impletitura negativa de lacomie, ipocrizie si sarlatanie pentru ca ea se afla la antipodul unui alt stereotip foarte pretuit, rezultat din melanjul pozitiv de modestie, onestitate si veritate. Cele doua tipuri de prefabricate, primul ivit parca din inima intunecata a noptii, celalalt nascut din miezul luminos al zilei, se perinda pe bolta vietii sociale precum soarele si luna pe cerul vietii cotidiene. Asa se face ca, in campaniile electorale, afisele si spoturile publicitare abunda de oameni modesti, cinstiti si curajosi, unul mai harnic, mai altruist si mai destept decit altul, iar in zonele crepusculare dintre alegeri se vad la tot pasul numai indivizi minjiti, mincinosi si lasi, unul mai lenes, mai lacom si mai prost decit altul. Omul rational priveste cu deferenta amuzata asemenea sabloane, convins fiind ca ele sint, in esenta, proiectii lipsite de acuratete,