SRI a anunţat, prin vocea unui oficial al său, că l-a luat în cătare pe Mihail Boldea, deputatul plecat departe de zornăitul cătuşelor într-o ţară caldă şi primitoare, de acum patru ani. Şi că le-a transmis "organelor în drept" că nu era în regulă cu mica stea locală a PD (apoi PDL) Galaţi.

Dar până în 2008 şi după, tânărul Boldea a prosperat în organizaţia democrată - e drept într-un judeţ prin tradiţie "roşu" - trecând de la grupa juniorilor la "ăi bătrâni" şi apoi, prin voinţa şi votul a 7800 de oameni, în Parlament. Unde a fost, la un moment dat, vicelider de grup şi membru al Comisiei Juridice a deputaţilor.

Cum se întâmplă cu destui (indiferend de partid), undeva, pe drum, avocatul şi deputatul Boldea a început să se îmbibe cu infailibilitate. Aproape orice era posibil şi realizabil pentru el. În 2009, primăvara, numele lui apare într-o anchetă legată de escrocherii imobiliare, anul următor PDL vrând să se facă scăpat de deputat.

Nu neapărat deranjat de afacerile sale dubioase, cât de faptul că fostul tânăr de nădejde poza cu râvnă în marele nedreptăţit. Dacă era să te iei după plecatul Boldea, în PDL se avansa numai pe "pile, relaţii, supuşenie". Acelaşi dădea indicaţii şi cum să se remanieze guvernul. Şi îl însoţea, anul trecut, pe Vasile Blaga (idolul dizgraţiaţilor din PDL) la depunerea candidaturii la funcţia de preşedinte al PDL. În apoteoză, Boldea s-a refugiat la UNPR, după ce a denunţat deficitul de democraţie din PDL.

Omul s-a dovedit consecvent şi în poza de mare neînţeles, şi în condiţia de brigand (nevinovat până la sentinţă) de speţă joasă, dar extinsă. Ce a urmat este istorie foarte recentă şi în desfăşurare.

După ce deputatul Boldea a ieşit bine merci din ţară prin vama Giurgiu şi se leagănă aiurea prin cine ştie ce hamac, au înflorit cu o sincronicitate uimitoare discuţiile despre limitele imunităţii parlamen