Piaţa românească de artă trăieşte clipa Tonitza cu atâta intensitate încât am fost nevoiţi, la un moment dat, să dăm alarma de tsunami. Uleiurile sunt mai rare, dar desenele ne-au invadat la propriu, fiind peste tot, în licitaţii, în galerii, în talciocuri şi pe sub mână. Sunt atât de mari cererea şi oferta că autorul semnează încă, şi cu tot ce prinde în mână, inclusiv cu pix. Ca să nu mai vorbim de faptul că nu mai are timp să îşi cultive stilul sau buna manieră, desenează în tot felul şi, uneori, când pictea-ză, cam uită ce a învăţat la anatomie. În spatele acestui fenomen ne place să vedem şi o îmbunătăţire vizibilă a receptării şi aprecierii marelui artist, în vremuri în care, cu nudurile sale de fetiţe, cu siguranţă nu ar fi fost prea political correct.

Nu puţine sunt şi lucrările adevărate şi excepţionale ale lui Tonitza, un spirit acid şi extrem de interesant, inclusiv în critica şi mai ales cronica plastică pe care a practicat-o, spre disperarea multora. Găsim astfel de piese şi printre cele opt oferte Tonitza din Licitaţia de primăvară a Artmark, ţinută marţi. Recordul întâlnirii este deţinut de o pictură de Tonitza, un portret colectiv, cu cei trei copii ai pictorului. Aici, ca în acribia de tip wikipedia, ne spunem cu voce tare că această informaţie ar trebui verificată. În schimb, este cert că pictura, de o lumină aparte şi cu un desen încântător, a fost adjudecată când ciocănelul de licitaţie a căzut, după două ezitări, numerotate cu voce tare, la 170 de mii de euro. Este un preţ bun pentru acel segment, oferta fiind evaluată la una sau două sute de mii de euro iar preţul de pornire a fost sub minimul estimat, aşa cum se promite de fiecare dată. Nu avem voie, însă, să uităm că recordul de piaţă al Românei este tot Artmark şi tot Tonitza. Este drept, ne referim la un nud care a fost vândut în decembrie trecut cu 290 de mii de euro. Avea un renume f