- Istoric - nr. 979 / 22 Martie, 2012 Saptamana 16 – 22 martie, de-a lungul timpului "Cantarea Romaniei”! Nu, nu despre antedecembrista manifestare cultural - artistica de masa vreau sa scriu, desi, daca privim retrospectiv acele manifestari si le golim de "fiorul” ideologic, avem a ne aminti, in aceste vremuri, de acele vremuri cenzurate ideologic dar... libere, totusi, deschise fiorului creatiei cultural-artistice autohtone. Nu este nostalgie dupa vremuri – ideologii apuse, ci tristete, dezamagire ca in locul "culturii si educatiei socialiste” restrictive ideologic s-au instalat alte "comandamente”, la fel de (sau mult mai) grave, dar... libere(!) de orice constrangeri, de la cele estetice, cultural-artistice, la cele etice: analfabetizare, indobitocire, incultura, subcultura, prost gust, surogat, kitsch, cosmopolitism. Asadar, nu despre "Cantarea Romaniei” antedecembriste este vorba, ci despre opera de capatai a lui Alecu Russo, poema in proza al carei titlu a fost confiscat de regimul comunist. "Cantarea Romaniei” este un exercitiu de admiratie al poetului pentru tara iubita. Sunt evocate alegoric momente importante si inaltatoare din istoria romanilor. Tara insasi este asemuita cu o fiinta fara pereche de frumoasa, frumusetile tarii, rauri, munti, campii, bogatiile ei, sunt cele care umplu inima poetului de mandrie si de bucurie, in contrast cu nevointele, suferintele, idealurile pierdute ale (oamenilor) tarii, si ele redate cu mare tristete in poema. Astazi, tara a ramas la fel de frumoasa, doar ca a fost jefuita de bogatii si idealuri nationale. Se lucreaza si la uitarea, pierderea identitatii ei, printesei neasemuit de frumoase si bogate rezervandu-i-se azi (actele de) identitate de cenusareasa la balul euromondial! Printesa mai zambeste si azi, poate unui gand senin, unei sperante. Dar, parca si zambetul ei e trist ! Neschimbat! Neschimbata a ramas si azi,