Legendarul antrenor împlineşte azi o vârstă frumoasă, 75 de ani, etate la care se prezintă într-o formă fizică de invidiat. \"Nea Imi\" e fericit, se trezeşte la ora 5, dar are şi un mare of, mărturisit într-un interviu acordat pentru EVZ: nepotul său este dinamovist! Sursa: OCTAVIAN COCOLOȘ
Omul de numele căruia se leagă cea mai mare performanţă din istoria fotbalului românesc, Emeric Ienei, împlineşte astăzi 75 de ani. Fost jucător la UTA şi în marea echipă a CCA-ului, apoi antrenor la Steaua şi la echipa naţională a României, Emeric Ienei s-a retras de ani buni la Oradea. Ienei urmăreşte în continuare fenomenul, intră în direct la televiziuni şi răspunde cu amabilitate oricărei solicitări.
EVZ: Cum vă simţiţi la 25 de ani? Scuze, la 75!
Emeric Ienei: Ca la 25 de ani! Mă simt foarte bine. Din păcate, doar anii nu pot fi opriţi. Cei din jurul meu, familia, prietenii, nu mă cred senil, mă consideră un om normal, ceea ce e foarte important. Una peste alta, încerc să mă bucur cât pot de mult de viaţă.
Cum decurge o zi normală din viaţa dumneavoastră?
Mă trezesc la 6-7. Uneori, chiar şi la 5! Deschid televizorul, mă uit la ştiri, la "Vreme", ca să ştiu la ce să mă aştept în ziua respectivă. Mai discut cu soţia, apoi la ora 10 fac un duş, după care plec în oraş. Îmi ridic ziarele de la chioşc şi mă duc la Irish Pub-ul din centru, unde mai vin câţiva prieteni.
Cafeaua?
N-am băut cafea niciodată. Beau un ceai. Un ceai verde. Citim ziarele, comentăm, glumim, iar la ora 14.00 sunt deja acasă. La noi, prânzul este un ritual, în fiecare zi, la aceeaşi oră.
Cine sunt prietenii?
Oameni cu care mă cunosc de multă vreme, foşti sportivi, dar şi din alte medii.
După prânz ce faceţi?
Mai citesc, mă odihnesc, răspund la telefon, iar de două ori pe săptămână jucăm cărţi, un fel de "66", în p
