Diversitate, efervescenţă, emulaţie – aşa s-ar putea caracteriza peisajul literar românesc din ultimul deceniu, comparabil, din acest punct de vedere, cu ceea ce s-a petrecut în cultura română în perioada interbelică. Privind înapoi, cu interes şi fără prejudecăţi, aş spune că fenomenul cel mai important al acestui interval fast îl constituie apariţia pe scena culturală a unei noi generaţii de scriitori care şi-au confirmat, deja, valoarea: poeţi – Constantin Acosmei, Corina Bernic, Svetlana Cârstean, Dan Coman, Andrei Doboş, Domnica Drumea, Sorin Gherguţ, Adela Greceanu, Marius Ianuş, Mihai Ignat, Doina Ioanid, Cristina Ispas, Claudiu Komartin, Marin Mălaicu-Hondrari, Ştefan Manasia, Daniela Matei, Vlad Moldovan, Ioana Nicolaie, Cosmin Perţa, Dan Sociu, Robert Şerban, Chris Tănăsescu, Radu Vancu, Elena Vlădăreanu; prozatori – T.O. Bobe, Lavinia Branişte, Bogdan Coşa, Vasile Ernu, Filip Florian, Florina Ilis, Florin Lăzărescu, Dan Lungu, Paul Mihalache, Răzvan Rădulescu, Ana Maria Sandu, Lucian Dan Teodorovici, Călin Torsan; eseişti, critici şi istorici literari – Gheorghe Ardelean, Crina Bud, Bianca Burţa-Cernat, Paul Cernat, Iulian Costache, Bogdan Creţu, Daniel Cristea-Enache, Adina Diniţoiu, Raluca Dună, Cătălin Ghiţă, Alex Goldiş, Adrian Lăcătuş, Alexandru Matei, Ion Manolescu, Doris Mironescu, Angelo Mitchievici, Rareş Moldovan, Antonio Patraş, Horea Poenar, Iulia Popovici, Andreea Răsuceanu, Simona Sora, Daniel Şandru, Ara Şeptilici, Andrei Terian, Alexandra Tomiţă, Adrian Tudurachi, Claudiu Turcuş, Dragoş Varga. În proză, deşi unii dintre autorii afirmaţi înainte de 1989 au continuat să publice în anii din urmă – şi mă gîndesc la Gabriela Adameşteanu, George Bălăiţă, Augustin Buzura, Nicolae Breban, Radu Cosaşu, Virgil Duda, Norman Manea, D.R. Popescu, Mihai Sin, Eugen Uricaru, Mircea Horia Simionescu, Constantin Ţoiu –, peisajul literar a fost dominat