Între 13 şi 18 martie 2012, Asociaţia One World Romania şi Centrul Ceh Bucureşti au organizat, în cinci săli din Capitală (Corso, Eforie, Union, Muzeul Ţăranului Român şi Scala), precum şi în cîteva spaţii alternative, a cincea ediţie a festivalului de film documentar dedicat drepturilor omului One World Romania. Sloganul, de mare impact (ca şi vizualul aferent), al ediţiei de anul acesta a fost „Filme brici“, iar directorul evenimentului, cineastul Alexandru Solomon, şi-a argumentat astfel politica selecţiei, în catalogul festivalului: „Am construit programul […] în jurul unora dintre temele cele mai fierbinţi, cu convingerea că un documentar bun ne ascute privirea şi este capabil să toace mărunt multe preconcepţii. Filmele-brici pot să doară; întotdeauna lasă o urmă“. Al cincilea One World Romania a fost dedicat memoriei lui Václav Havel, sub ale cărui auspicii fusese înfiinţat – la Praga, în 1999 – cel mai important festival de film dedicat drepturilor omului din lume. Anul acesta, majoritatea filmelor din program (însoţite, aproape la fiecare proiecţie, de discuţii cu realizatorii sau alţi invitaţi) au fost împărţite, în funcţie de tematica abordată, în opt „secţii“ cu titluri sugestive.Revoluţia se ţine pe net În „Secţia Revoluţii online“, One World Romania a prezentat trei filme despre recentele revolte din Iran, Tunisia şi Egipt, în care Internetul, cu ale sale reţele de socializare, a jucat un rol crucial. Tahrir 2011: Cel bun, cel rău şi politicianul (Tahrir 2011: The Good, the Bad, and the Politician, 2011), coproducţie Egipt-Emiratele Arabe Unite semnată de trei regizori tineri (Tamer Ezzat, Ayten Amin şi Amr Salama), este pînă acum cel mai ambiţios şi cel mai izbutit film care documentează revoluţia din Egipt de anul trecut. Primele două capitole au în centru personaje colective: demonstranţii din piaţa Tahrir, din centrul capitalei Cairo („Cel bun