Originara din Siria, limba mielului (Borago officinalis), o planta erbacee raspandita acum in aproape intreaga Europa, nordul Africii si Iran, intareste sistemul imunitar, echilibreaza nivelul colesterolului si pe cel al trigliceridelor si incetineste procesul de imbatranire.
Are tulpina inalta, de pana la un metru, acoperita cu perisori albi, frunze mari, verzi, ridate, ovale si ascutite la varf. Florile sunt mici, de un albastru stralucitor sau roz, cu cinci petale triunghiulare, asezate in forma de stea.
Planta creste in locuri insorite, pe marginea drumurilor, pe terenuri virane si chiar si prin gradini. Nu este o planta pretentioasa. Putini insa ii cunosc virtutile terapeutice. La noi, limba mielului mai este cunoscuta si cu numele de alior. Limba mielului este nu numai un bun condiment, avand un gust asemanator castravetelui, dar este si o planta medicinala eficienta.
In scop terapeutic, de la limba mielului se recolteaza floarea, frunzele si radacinile. Contine potasiu si calciu si poate fi utilizata ca tonic pentru glandele suprarenale. Este un bun antiinflamator, iar frunzele si semintele pot fi folosite de tinerele mamici care alapteaza.
Infuzia se face turnand 200 ml de apa fierbinte peste doua lingurite de floare de limba mielului. Se acopera vasul si se lasa la infuzat zece minute. Se bea cald, doua - trei cani pe zi, in raceli, raguseala, contra retentiei urinare. Bunicii mai recomandau ceaiul si in caz de boli de stomac si boli hepatice, insuficienta renala si insomnie.
Maceratul din limba mielului se prepara punand o jumatate de litru de vin peste 20 de grame de planta maruntita. Se acopera vasul, se lasa la macerat sapte - opt zile, dupa care se strecoara. Se bea zilnic cate un paharel ca tonic general, depurativ, diuretic, in caz de bronsita, tuse.
Pulberea te vindeca de transpir
