… ceea ce trebuia sa se intample, s-a intamplat : Silviu Prigoana s-a suparat pe sat, anuntand ca nu va candida la primaria capitalei din partea PDL decat daca partidul ii va exclude pe Theodor Baconschi, Cristian Preda si Toader Paleologu, intelectualii care au refuzat sa se extazieze in fata unui posibil candidat « flamboaiant », « tumultos » si « cabotin uneori », dupa cum il descrie Sever Voinescu.
Si uite-asa PDL mai pierde o sansa de a respira usurat ca nu si-a bagat singur mortu-n casa, ca sa folosesc un limbaj mai « flamboaiant ». Cam cate asemenea reactii « tumultoase » mai trebuie sa aiba Prigoana pana cand liderii PDL sa inteleaga ca personajul nu e nici icoana-ntr-un altar sa-l pui, la inchinat, dar nici macar frecventabil ? Sa silabisim impreuna : Personaje de teapa Silviu Prigoana pot aduce beneficii mici pe termen scurt, dar vor produce, cu siguranta, pierderi majore pe termen mediu si lung. Si asta dintr-un motiv cat se poate de simplu : avantajul (relativ) si dezavantajul (major si incontestabil) e ca nu au principii. Vorbind despre disciplina de partid, e suficient sa ne intoarcem in urma cu vreo doua zile, cand Prigoana declara « tumultos » ca va candida din partea oricarui partid ce il va sustine.
Mai e nevoie de vreun desen ? Pare-se ca da.
Va recomand calduros textul lui Sever Voinescu publicat pe hydepark.ro. E sfasietor, e de manual – manualul intelectualului-politician, prins intre ciocanul principiilor si nicovala pragmatismului (prost inteles). E aproape weberian (vezi Politicul ca si vocatie).
E induiosator sa-l vezi pe Sever Voinescu incercand sa faca echilibristica pe sarma pragmatismului in vreme ce Prigoana ii da ghionturi si scutura sarma. Cu atat mai mult cu cat, nu ma indoiesc nici o clipita, Sever are lectiile facute si stie ca cea mai mare capcana a pragmatismului e sa se ia prea mult in serios. Nu e nevoi
