Rodul păm�ntului

  Privesc această lucrare a lui Dumnezeu, căreia din bătrâni ştiu că-i spune „Rodul Pământului”. Şi de ar avea altă denumire ştiinţifică, pe care mărturisesc nu o cunosc, care să vină din grecescul sau latinescul ... nu m-ar interesa mai mult, decât denumirea din moşi strămoşi: „Rodul Pământului”. Privesc, spun această lucrare, cu mai multă atenţie după ce m-am întors zilele acestea dintr-o deplasare făcută prin mai tot judeţul Călăraşi cu scopul de a vedea pe teren starea culturilor de toamnă, cât am putut şi din judeţele Ialomiţa şi Ilfov; mersul celorlalte lucrări agricole, semănatul florii soarelui şi al porumbului. Am întâlnit oameni care se ocupă de agricultură pentru că se află în drept…fiind specialişti cu ştate vechi, dar şi ţărani-agricultori care, şi-au iubit din totdeauna bucata de pământ, moştenită de la părinţi. Ori şi unii şi alţii, erau profund abătuţi. Întinse suprafeţe ,enorm de întinse care primise în toamnă sămânţa de grâu, orz, răpită, au devenit începând cu luna aprilie-mai, în loc de culoarea verdelui crud… negre pentru a doua oară prin întoarcerea acestor culturi şi reînsămânţării cu plante prăsitoare: porumb şi floarea-soarelui. Oamenii sunt îngrijoraţi foarte tare de volumul cheltuielilor făcute până acum, şi riscul pe care-l mai au de suportat în continuare, ei, cei implicaţi în plămădirea pâinii de zi cu zi, şi nu cei care se ocupă de traficul acesteia. Rodul Pământului(vezi foto), spuneam, arată ce şi cât va rodi în acest an, fără a ţine cont de sloganurile sforăitoare ale unora cu funcţii prin Palatul de pe Dâmboviţa din birouri călduroase iarna şi dotate cu aer condiţionat vara, din cele de pe bulevardul Carol, ori din Piaţa Victoriei, şi chiar mai jos pe la direcţiile noastre agricole, rămase fără direcţii precise pe care trebuie să se înscrie agricultura României în sec. XXI-lea, începutul mileniului trei. Să nu