''Securism după comunism'' se numeşte articolul pe care l-am publicat în mai 2005, în Gândul. Prin persoana lui Traian Băsescu, Securitatea îşi lua revanşa la 15 ani de la înfrângerea ei de către activiştii PCR.
Nu deţin date în legătură cu raporturile lui Băsescu T. cu Securitatea. Dar de 7 ani încoace trăiesc într-o Românie condusă după cele mai clare năravuri, reflexe, trucuri, diversiuni şi subversiuni securiste.
Una dintre acestea este insinuarea apăsată ca ştii mult mai mult decât spui, că stăpâneşti informativ subiectul, că n-are nimeni nici umbra unei şanse să-ţi ascundă ceva. Ea era folosită în înfruntările unu la unu, sau mai mulţi contra unu, în interogatoriile urmărind ''spargerea'', frângerea psihică a celui anchetat: ''n-are niciun rost, ştim şi cât lapte ai supt de la mă-ta''. Dar niciodată un securist autentic, ca de altfel orice ofiţer de serviciu secret serios, nu foloseşte această metodă în declaraţii publice.
T. Băsescu o face - începând cu mai 2005, după întoarcerea jurnaliştilor răpiţi în Irak, când a susţinut în faţa naţiunii un soi de show securistic sub refrenul; '''Ce nu ştia Omar Hayssam...'', întru slava inforrmativă a Serviciilor magistral conduse de el. La capătul nenumăratelor scenete de acest fel care au urmat - ''Vă spun că urmează dosare grele!'', ''Fiţi atenti ce vorbiţi la telefon, domnilor miniştri!'', ''Ponta are ceva în trecut. Ce? Întrebaţi-l pe el!'' etc - se află zicerea de azi a securistului pârât Băsescu, cum că Boldea e în Kenya şi că îl va găsi, el, Traian Băsescu ''şi în gaură de şarpe'''.
Într-adevăr, volubilul Boldea se adăposteşte într-o gaură, dar nu de şarpe, ci în gaura din obrazul României. O gaură confortabilă, cu toate dotările, de unde a sunat-o pe jurnalista Clarice Dinu la Gândul. Am fi la fel de penibili ca preşedintele şi procurorii dacă ne-am apuca să analizăm pe text ce i-a debita
