Are ochii vioi, zâmbetul larg şi bucuria oricărui copil, atunci când îşi zăreşte părinţii. Ilinca s-a născut în urmă cu cinci luni la maternitatea din Braşov. Părinţii au aşteptat-o cu emoţie şi nerăbdare, ca pe minunea care ar putea să le întregească fericirea. Mama i-a numărat degeţelele, i-a privit picioruşele, i-a mângâiat fiecare părticică a corpului, mulţumindu-i lui Dumnezeu pentru fetiţa pe care le-a dăruit-o, frumoasă şi întreagă la trup şi la minte.
Nici prin gând nu le-a trecut părinţilor că bucuria le va fi umbrită de vestea cumplită dată de medici: fetiţa nu auzea. “La început ne-au zis că ar fi din cauza lichidului amniotic, care nu s-a resorbit total sau aşa ceva, recomandându-ne să avem răbdare. La o lună am fost la maternitate, unde am făcut o analiză care ne-a confirmat vestea cumplită. Rezultatul a fost negativ, copila noastră nu aude. Am mers apoi şi la o clinică particulară, unde aparatura necesară este performantă. Am consultat diferiţi medici, până am ajuns la doctorul Sabău”, povesteşte tatăl fetiţei, George Piticea. Doctorul audiolog, Cristian Grigoriţă, recomandat de doctorul Sabău, a început din acea clipă şirul analizelor şi testelor menite să-i stabilească clar, fără tăgadă, diagnosticul Ilincăi. “În timp ce fetiţa noastră dormea, doctorul a realizat seria de teste. Ni s-a spus clar care este verdictul: Hipoacuzie neurosenzorială profundă bilaterală”.
De-atunci, celor doi părinţi nu li se tihneşte nici mâncarea, nici somnul, nimic. Viaţa lor s-a transformat într-o cursă rapidă şi extrem de obositoare pentru strângerea de fonduri necesare achiziţionării a două aparate auditive. În lipsa loc, nervul urechii s-ar putea atrofia, copila nu ar putea să înveţe să vorbească, iar evoluţia ei ar stagna.
Părinţii Ilincăi au venituri modeste, abia dacă îşi permit efectuarea a două analize extrem de importante-encefalogramă şi RMN
