…my favorite capital
Dacă aș putea ”zdrobi” curiozitățile une țări (Anglia, în cazul de față) pentru a le putea preface în praf și după o ploaie de pe aceleași meleaguri aristocratice să se ”lege” de mine tot praful… Mi-aș dori să rămân prăfuită. Am fost în Londra săptămâna trecută. Cu studenți de la Drept și un ghid energic, cu un aplomb extraordinar. Ghidul a fost o doamnă profesoară de la Facultatea de Drept din cadrul UBB și totodată ”managerul de excursie” .
Am ajuns în Regatul Unit luni, de dimineață, foarte de dimineață… Am fost luați de la aeroport cu autocarul și am poposit direct în Oxford. Până una alta, eu m-am lămurit cu sistemul de învățământ englez, cu diferențele dintre College and University. În vizită prin oraș, ne-am oprit la Sheldonian Theatre – construit între anii 1664-1669 pentru Universitatea din Oxford- , de unde am prins niște fotografii foarte faine, din cupola clădirii.
Prima ciocnire cu lumea britanică a fost plimbarea în grabă pe străzile Oxfordului.
Ba nu, prima a fost când într-o toaletă am văzut două robinete și abia în camera de la International Student House (unde am fost cazați), mi-am dat seama că ele pot deveni un chin. Ori alegi apa rece, ori apa prea fierbinte.
Și altele: mulți bicicliști, multe Starbucks-uri, oameni înalți și cu ochi albaștri (care trec strada când culoarea semaforului arată roșu pentru pietoni), stații unde double-deckurile soseau conform programului afișat pe un tabelele electronice. Abia în zilele următoare vremea rece și ploioasă și-a făcut apariția.
De fapt, a plouat doar cu o zi înainte să zburăm spre Cluj Napoca – credeam, inițial, că scăpăm. (eram în fața Buckhingam Palace, așteptam schimbarea gărzii. Multă lume, înghesuială pentru… aproape nimic. Este o părere personală pentru că am stat oarecum în condiții destul de rele și nici n-am văzut nimic.
