Creştetul Gheţarului
(Jurnal 1972)
Sinaia, 1 ianuarie
Bagaje, maşina de scris, hârtie, lânet să-mi ajungă o lună întreagă cu copiii la Sinaia. Îl întreb pe Andrei cum sunt munţii. Rămâne gânditor indecis şi arată cuprinzând peisajul între degetul lui arătător şi degetul mare: „Sunt aşa, micuţi. Ba nu. Sunt aşa, mari. Nu ştiu cum sunt.” De data asta o să-i perceapă corect. Îi fac un mic desen cu munţi, cu brazi în zig-zag, cu cale ferată şi tren cu fum. Se uită încântat. Desenează şi el, migălos.
3 ianuarie
Mitică e cu noi la Cumpătu şi se complică lucrurile. Înghesuiţi într-o odaie fără dulap. Şi avem atâta hăinet! Hărmălaie, jucării, nebunia greu de descris. Lângă sobă, deodată, patru perechi de cizme murate, puse la uscat. Oliţa, foarte solicitată. La gustare, mofturi peste mofturi. Lume multă, cantină aglomerată. Părinţi şi bunici cu copii în vacanţă. Peste o săptămână locul se goleşte. Cu Mitică la bord mi-e greu să-mi imaginez că voi şi lucra. Cam murdare pe-aici anumite locuri. Copiii adoră să se dea în leagăn. La masă cu llie Constantin, Iolanda şi copiii lor, Raliţa şi Stănel. Povestesc cum a căzut Raliţa de-a berbeleacul pe scări până-n pivniţă. Biata Iolanda s-a întors acasă cu un taxi. Ilie nu se prea deranjează...
5 ianuarie
Mâine transbordare din vila 1, unde suntem strâmtoraţi, în vila 2, unde vor fi ale noastre cele două cămăruţe, holul şi duşul de la parter. Mitică ne agită pe toţi. Nu doarme după-amiaza niciodată, în schimb dimineaţa leneveşte în tot patul. Dimi ne ajută la mutat bagajele. Stăm la o cafea. Copiii ăştia murdăresc enorm şi distrug. Le place zapada, se dau pe gheţuş. Le usuc tot timpul hainele şi încălţările. Mitică îşi suge degetul, îşi cântă şi se leagănă singur la culcare. E dependent de asta. Prepar cafeaua pe arzătorul din sobă. Puturoşii, dacă nu le dau la toţi
