Problema achiziţiilor publice ridică semne de întrebare majore. Iar costurile plătite de stat ca urmare a slăbiciunii legislaţiei sunt enorme.
În vara trecută, Comisia Europeană a întrerupt de la finanţare Programul Operaţional Regional (POR, program de aproape 4 mld. euro) din cauza neregulilor din achiziţiile publice găsite în contractele încheiate de autorităţile locale şi finanţate din banii Uniunii Europene. Între nereguli: caiete de sarcini "cu dedicaţie", încredinţare pe ochi frumoşi, majorarea dincolo de valoarea contractelor iniţiale prin celebrele contracte adiţionale (câştigi în faţa competitorului oferind preţuri mici, pentru ca, mai apoi, să umfli cu complicitatea autorităţilor statului facturile proiectului cu "adiţionale").
Dar semnalele au venit cu multă vreme înainte ca Bruxelles-ul să pună piciorul în prag.
În urmă cu trei ani, Banca Mondială arăta într-un raport destinat uzului intern al responsabililor români că valoarea întreţinerii unui drum în România costă cu 40% mai mult decât media Uniunii Europene.
Bucureştiul a modificat anul trecut legislaţia achiziţiilor publice, o piaţă de peste 10 miliarde de euro.
În decembrie trecut, Parlamentul a modificat legea achiziţiilor publice reducând la 20% din valoarea unui contract iniţial aşa-numitele contracte adiţionale. Procentul de majorare putea ajunge până atunci şi la 50% din valoarea contractului iniţial.
Dar lucrurile nu merg spre bine.
Un studiu al Institutului pentru Politici Publice (IPP) analizat de ZF a cărui concluzii le găsiţi astăzi în paginile ziarului, arată că statul a făcut achiziţii prin sistemul electronic de achiziţii publice (SEAP) de peste 10 miliarde de euro între, 2009 şi 2010, doar pentru lucrări de construcţii. Dar putea face economii de 23% din această sumă, dacă nu cheltuia fără noimă.
În februarie, Consiliul Concurenţei a efectu
