poetului vasilescu nu-i plac nopţile la balamuc.

tocmai atunci îl apucă pofta de vorbit

după ce toată ziua îşi scrutează înfiorat

mintea

pentru a-şi surprinde în flagrant

propria nebunie.

degeaba are chef de vorbă

celelalte nouă paciente din salon - toate femei în vârstă -

dorm duse

iar pe marginea ferestrelor zac protezele lor dentare

rânjind în lumina neoanelor de dincolo de ferestre.

poate că poetul vasilescu ar reuşi să adoarmă

şi nu l-ar mai sâcâi normalitatea lui proaspăt regăsită

în timpul nopţii

dacă asistenta soledad - chiar aşa o cheamă

(nu e metaforă, e columbiancă) -

i-ar da pastila care trebuie.

i-a spus într-o zi

între patru ochi

despre ce este vorba:

"dacă o iei

acolo

jos

la tine - kaputt!"

se bifurcase a catastrofă soledad

adăugând un gest scurt

de tăiere

din mâna-i noduroasă

(soledad are la vreo 50 de ani

şi e, aşa

un pic mai bărbătoasă),

înspre sexul poetului vasilescu.

de atunci

lui îi e teamă să mai rămână singur cu soledad

dat fiind interesul ei

atât de personal

întru supravieţuirea unei părţi din corpul său.

în afară că-şi urmăreşte straşnic nebunia

poetul vasilescu o mai urmăreşte şi pe tânăra nefa

(singura tânără purtătoare de sâni

din această aripă a spitalului)

şi tocmai ea nu-l suportă.

îi tot răspunde repezit

şi de fiecare dată o ia din loc

când el îşi face apariţia.

chiar şi doctoru v. înnopteanu a observat asta

şi s-a văzut nevoit

să-i explice

confidenţial

lui vasilescu

(ca de la intelectual la intelectual)

că tânăra nefa

suferă de o manie punctiform paranoidă

în fază avansat cosmică

din când în când

necesitând

tratament cu electroşocuri

şi des-zăpezire