Ce am fost. Cum au pierdut Statele Unite supremaţia...
de Thomas Friedman, Michael Mandelbaum, Editura Polirom
Cartea celor doi experţi americani (Friedman a câştigat Premiul Pulitzer de trei ori, iar Mandelbaum este profesor de politică externă la John Hopkins University) are un titlu mult mai lung – „Ce am fost. Cum au pierdut Statele Unite supremaţia în lumea pe care au inventat-o şi cum o pot redobîndi“.
Structurată în şaisprezece capitole, cartea, care poate fi şi un manual de îmbunătăţire a imaginii SUA la început de mileniu trei, porneşte de la o constatare simplă: SUA nu mai sunt marea putere unică a lumii, chiar dacă din punct de vedere politic şi militar încă dau tonul. Economic, însă, şi poate chiar moral, America nu mai poate cauţiona acele rezerve care i-ar permite să evolueze în amplitudinea ei maximă, aceea de Number One între statele lumii. Noam Chomski, pe care cei doi preferă să-l ocolească, a spus deja câte ceva despre virtuţile perfide ale panacelui universal al neoliberalismului. Odată cu cadoul otrăvit făcut de căderea Zidului Berlinului, colapsul URSS şi absenţa unui adversar pe măsură, SUA au intrat în era dominaţiei singure (Jandarmul Mondial, după aprecieri mai mult sau mai puţin cinice), după care visul cel roz s-a destrămat: tiparniţa de dolari nu poate funcţiona la nesfârşit. Nu pot evita ziua scadenţei, ci doar o amână. Datoria SUA, la 15 ianuarie 2011, atinge o cifră pe care mi-e imposibil s-o pronunţ: 14.344.566.636.826, 26. Ultimii sunt cenţii, pe care, glumeţi, autorii speră ca Beijingul să-i şteargă! Cei doi autori deplâng lipsa de idealuri care au făcut din SUA o naţiune adunată în jurul câtorva idei mari: piaţă liberă, libertate de opinie, acea „way of life“ de care era sau încă este mândru orice american. Ascensiunea Chinei este privită cu uimire, dar şi cu lipsă de încredere în a concura o ţară care face în
