Poezia în Amarul Tîrg
Se tîrăşte Poezia cum un enorm miriapod
pe norii prăbuşiţi la pămînt deveniţi
mormane fumegătoare de gunoi
în zori se ivesc mahmuri vidanjorii
unul o măsoară cu un dispreţ incomensurabil
celălalt milos din fire
se face că n-o vede.
Lacrimi
Din ochi ies lacrimi cum rîmele
dintr-un pămînt afînat
şi nu ştiu ce să facă-n lumină.
Program
Să mergi în direcţia piezişă
în căldura virtuală
în fraza timidă ce-şi amînă mereu imaginea
în tandra îmbrăţişare ce-şi suspendă iubirea
în întîmplarea de nimic ce-şi dă la o parte soarta
nu din trufie ci din smerenie.
Vesperală
A hîrtie mucedă miroase zarea fîlfîitoare a ce altceva?
din lună iese praf cum dintr-un covor bătut cu îrguinţă
norul clocoteşte stins cum un borhot
stelele intră pe furiş în sălile de joc îi adulmecă pe cîştigători
îi linguşesc fără jenă aidoma unor prostituate.
Subînţeles
Subînţeles e interiorul obiectelor
monoton aproape plicticos
stînjenitor compromiţător precum tot ce ţine de spirit
aşadar căutăm cu patimă doar exteriorul lor
imprevizibil cum o junglă
ameţitor cum odoarea de sînge-a primejdiei
infinit.
Nu asta-i tristeţea
Nu asta-i tristeţea, ci alta
dumnezeiască sămînţă a paginii albe
gata a rodi fără tine.
În vechiul local
În vechiul local clipe de cumpănă
timpuri ce se strîng cum degetele fantomatice
ale unor îndrăgostiţi de demult
un februarie amestecat cu un august
o zi de joi vîrîtă-ntr-o duminică
o-nserare ascunsă-n pliurile radioasei amiezi
în frapieră o sticlă de vin rubiniu
decoltată
