În continuarea călătoriei noastre, ajungem, inevitabil, în ceea ce este considerat drept "Centrul istoric" al Bucureştilor (Denumire oarecum restrictivă, căci mai există şi alte părţi ale oraşului care pot aparţine unei asemenea perimetru). De fapt, este vorba de o zonă mărginită astăzi de Piaţa Sfântul Gheorghe şi Calea Victoriei, având ca principale axe străzile Lipscani şi Smârdan.
O listă incompletă
Lipscanii sunt una din străzile Bucureştilor care are cele mai multe obiective pe Lista monumentelor istorice (peste 30), reunite sub titulatura "Ansamblul de arhitectura "Strada Lipscani" ( între Lipscani , Calea Victoriei şi strada Jacques Elias). Doar această înşiruire (căreia, după părerea noastră, mai pot să i se adauge şi alte obiective) este elocventă pentru profilul complex al acestei străzi: meşteşugăresc, comercial şi, de la un moment dat, şi bancar. Cele mai numeroase din obiectivele acestei liste sunt numeroasele prăvălii, construite la sfârşitul secolului XIX- început XX, deci într-o perioadă de dezvoltare economică intensivă a României, în stilurile epocii, neocalsic şi neobaroc. Întrebarea, la care cred că nici edilii Capitalei nu mai pot răspunde, este câte din aceste clădiri au supravieţuit sau mai au şansa de a se integra, în forma originală, peisajului arhitectonic al oraşului, ceea ca ce ar face necesară o actualizare a sa, cu surprize nu întotdeauna plăcute…
O stradă pentru Europa
Strada Lipscani nu se afla numai în Centrul Bucureştilor, ci chiar al ţării, dat fiind că de aici porneau drumurile comerciale spre judeţele Ţării Româneşti, dar şi către Orientul şi Occidentul Europei. Încă din primele secole de existenţă ale oraşului, "uliţa", care va deveni strada Lipscani, a fost unul din cele mai importante artere ale oraşului. Chiar înainte de data care se admite că a fost întemeierea oficială
