In ciuda initiativelor pacifiste, luate in Consiliul de Securitate, nu pare deloc probabil ca Bashar al-Assad, presedintele Siriei, va cupla cu cei care doresc sa opreasca varsarea de sange, provocata de el, ca sa-si salveze fotoliul de la Damasc.
Ca urmare, sustinatorii unei interventii militare devin din ce in ce mai insistenti, invocand rezultatul lipsei de actiune in Rwanda si Bosnia sau succesul unei actiuni hotarate in Libia.
Dictatura, democratie sau debandada?
Variantele oscileaza de la optiunea zonei tampon (care?), a spatiului no-fly (cum?), a coridoarelor umanitare si, pana la urma a unei invazii in toata regula, care sa-l rastoarne pe nealiniatul Bashar al-Assad.
Intrebarea chinuitoare nu este daca asemenea actiune ar reusi, ci daca succesul ar ajunge sa faca mai mult bine in regiune, sau mai mult rau inlocuind o dictatura nu cu o democratie, ci cu o debandada, sustinuta in continuare de luptele intre rivali.
In orice caz, experienta arata ca o actiune militara nu poate avea loc, fara a tine seama de cinci criterii, hotaratoare, pentru ca aceasta sa fie nu numai o izbanda, ci si o reusita - comenteaza Project Syndicate.
Cinci criterii, deloc neglijabile
Primul se refera la faptul ca, orice ai face, trebuie sa ai in vedere protectia civililor. Cu cei 9.000 morti deja inregistrati, se pare ca acest criteriu este deja indeplinit si justifica o actiune in forta, chiar daca violenta a mai scazut din intensitate.
Al doilea criteriu este subiectiv si delicat. Tensiunea in intreaga zona este ridicata si orice interventie risca sa fie interpretata ca o aluzie antiiraniana, pro sau anti irakiana, pro sau anti sunita sau shiita. Nu stii de unde poate sa apara o reactie, greu de stapanit.
Al treilea criteriu nu scapa din vedere variantele non-miliatre. Au fost el
