Am lăsat la finalul povestirilor despre Roma chestiunile legate de oamenii locului. Și vorbesc nu numai despre italieni, ci și de celelalte nații prezente la tot pasul, inclusiv un număr foarte mare de români, dintre care destui cerșetori și muzicanți. Am întâlnit însă și un compatriot care lucra la o pizzerie, dar mi-a recomandat să merg la alta, pentru că patronul lui nu avea cuptor de lemne. A fost, însă, una dintre puținele situații în care cei care prestează servicii în Roma m-au impresionat plăcut. În rest, impresia generală era că de-abia așteptau să îți ia banii, de la negrii care vindeau tot felul de jucărioare și suveniruri pe lângă obiectivele turistice până la vânzătorii de la tarabele cu diferite mărfuri, de la genți și pantofi la tricouri și răcoritoare.

Impresia cea mai proastă mi-au lăsat-o însă italienii get-beget, cei care îți încărcau nota de plată cu zâmbetul pe buze, cei care te-ar fi dat jos dacă nu te-ai fi uitat pe unde mergi, pe trotuar, pentru că ei oricum mergeau ca oile. Și, nu în ultimul rând, șoferii din Roma, care aveau o sfântă indiferență față de culoarea semaforului, în multe situații find mai sigur să traversezi pe roșu într-o intersecție romană. Cât despre părțile bune ale romanilor, trebuie subliniată priceperea culinară, deja celebră peste tot în lume. Prea puțin însă pentru a compensa cele descoperite pe propria piele și pomenite anterior. Cu toate acestea, ca o concluzie, chiar și cu un popor parcă un pic mai necivilizat decât mă așteptam, a meritat vizita. Istoria Romei, precum și sutele de locuri frumoase, chiar dacă unele neîngrijite, fac toți banii. Care nu sunt puțini, așa că, dacă mergeți la Roma, asigurați-vă că aveți suficiente fonduri pentru cheltuieli neprevăzute de tipul coperto, servizio ș.a.m.d. Pentru că piața enormă care se numește Roma v-ar putea face suprize de cele mai multe ori neplăcute...