La cei peste cincizeci de ani a dat beleaua peste Ionel Potcoava. Omul asta, aproape cuminte o jumatate de secol, a nimerit s-o cunoasca pe Gina, o femeie coapta bine, dar data naibii. Cum-necum, Ionel a ajuns sa vorbeasca singur pe strada, sa gesticuleze si sa calce in strachini. Ciudat, insa, in toata povestea asta era faptul ca sotia lui Ionel stia totul si, nu numai ca nu se enerva, dar chiar se amuza si povestea cu lux de amanunte ce manevre utiliza Casanova pentru a cuceri reduta doamnei Gina. Doamna Petronela, sotia aceasta ciudata, te facea sa rizi in hohote atunci cind vorbea de „Romeo si Julieta". - A dus-o pe Dulcineea la un motel si n-a iesit nimic, povesteste distinsa doamna careia nu-i pasa de coarne. - Cum adica? - N-a iesit nimic, era prea inhibat. - Dar cum de v-ati dat seama? - Pai, se zvircolea in pat si ofta cu un naduf de imi era mila de el. - Si... nu i-ati dat un cap in gura? - De ce? Era asa de amarit, saracu'... - Dar, chiar nu ati... - Pai, turba de necaz ca acasa mergea struna. Doamna Petronela nu ezita sa-si dezvaluie intimitatile tuturor celor prezenti la mica sa petrecere. Dupa chestia cu motelul, Gina si-a dat seama ca pierde timpul si, chiar daca mima fericirea cind primea vreun inelus, in adincul fiintei sale simtea ca tot nu-i indeajuns. Ionel avea grija sa evite o a doua experienta umilitoare, totusi avea mari sperante ca daca va pregati totul cu mare luare aminte, atunci a doua incercare va fi un adevarat triumf. Ca orice barbat insa, avea apucaturile de cocos si numai cucurugitul nu credea ca il poate scoate in evidenta. Trebuia ceva de genul „sa rupa gura tirgului". Chiar daca testosteronul nu dadea in clocot, mintal a intrat intr-o frenezie apropiata de dementa si si-a propus, nici mai mult, nici mai putin, sa ajunga consilier al comunei in care s-a nascut. Aproape meticulos, a inceput planuirea razboiului care sa-l duca la vict