Care e diferenţa între Becali care o jigneşte în direct la televizor pe iubita lui Mihai Costea şi babuinul care o înjură pe soţia lui Dani Coman în tribuna din Giuleşti? Diferenţa e de audienţă şi de neaplicare a legii în favoarea primului eventual. E necesar, vital chiar să dispară cei care au transformat tribunele în cocină de porci. Dar la fel de vital e să dispară şi cei care au transformat lojele, birourile, emisiunile TV în mizerii.

Ceea ce vedem în tribună este efectul. Cauza e în altă parte - faptul că unora li se permite orice de ani şi ani de zile, ba chiar se râde la abjecţiile lor - nu cumva de aici se trage modelul? Nu cumva când îl vezi pe unul urlând, jignind, înjurând în direct la TV, fără nicio reţinere şi fără nicio consecinţă, pe un om care mai e şi în topul bogaţilor, şi în Parlamentul european, nu cumva atunci te gândeşti "dar eu de ce nu aş putea să fac la fel?" Sigur că o abjecţie nu poate fi scuză pentru alta, dar nici un efect nu poate fi anulat fără a-i identifica şi anula cauza.

"Mitică, la puşcărie" mai grav ca "jigodie ordinară"

Unde sunt cei care trebuie şi au mijloacele să reacţioneze? Unde sunt cei care pot aplica regulamentele pe care, vă vine să credeţi sau nu, le au? De ce sunt ei deranjaţi doar de "Mitică, la puşcărie", dar nu şi de "Crăciunescu o jigodie ordinară" sau "Balaj, un hoţ ungur"? De ce nu e interzis pe stadion şi unul, şi altul?

Cei care fac regulamentele acuză lipsa lor

Sigur, există explicaţia clasică "Becali n-are nicio funcţie, nu-i putem face nimic", pe baza căreia a şi scăpat de amenzi de miliarde de lei, dictate doar pentru a salva aparenţele. Dar Becali e doar un caz, nu singurul, şi mi-e greu să cred că nu poate fi găsită o rezolvare corectă şi pentru acesta. Se preferă însă varianta lipsei de mijloace, deşi cei care o adoptă sunt taman cei