Emil Constantinescu a descris, în cea de-a doua parte a interviului pentru gândul, unul dintre cele mai emoţionante momente din viaţa sa, şi anume clipele trăite în mijlocul mulţimii, în Piaţa Universtiăţii, după ce a fost declarat învingătorul alegerilor prezidenţiale din 1996. Constantinescu a vorbit şi despre "mandatul sufocant" care a urmat acestui moment, despre "ţara falimentară" pe care a preluat-o, dar şi despre solidaritatea salvatoare de care poporul român a dat dovadă în timpul anilor săi la Cotroceni.

Partea a doua a interviului, în rezumat:

• "Am preluat România în faliment"

• "A fost un destin că am putut duce la capăt mandatul"

• "Într-o atare situaţie îţi asumi toate riscurile, inclusiv riscul vieţii"

Emil Constantinescu, în redacţia Gândul. FOTO: Mediafaxfoto

Partea a doua a interviului, pe larg:

- Domnule preşedinte, aveţi un program încărcat. E mai încărcat decât al unui preşedinte al României?

Nu vorbim de un preşedinte în general. Poate că, dacă aş fi câştigat un al doilea mandat, ar fi fost mai relaxat. Dar mandatul meu de preşedinte a fost unul sufocant. Unul în care mereu se întâmpla ceva, totul începând cu o situaţie de criză. Am preluat o Românie în faliment. Practic, dacă se analiza după principii comerciale, ar fi trebuit declarat falimentul. Eu încerc să le dau oamenilor încredere. Noi spunem că acum România este în criză. Rezerva Băncii Naţionale, când am preluat preşedinţia, era de 540 de milioane de dolari. Acum, rezerva naţională este de 50 de miliarde de dolari. Deci, dacă acum vorbim de criză, ce era aceea?! Inflaţia, în prezent, este în limite europene. În primul meu an de preşedinte a fost de 120%, în al doilea, de 100%. Este ceva halucinant. Au fost vremuri cumplite, au fost mineriade, război în zonă. Avantajul meu a fost acela că toată viaţa am muncit ca geolog şi am avut exerci