Hanurile din vechiul Targ al Iesilor au luat fiinta inca din perioada medievala. Erau locurile unde drumetii, trecatori prin Iasi, aveau asigurate cazarea si masa.

Cu timpul, aceste locatii au devenit importante centre comerciale. Erau cladiri cu unul sau doua etaje si se deosebeau putin de casele boieresti de la tara. Pe langa camere pentru drumeti, hanurile erau prevazute cu pivnite incapatoare unde jupanii depozitau alimentele, butoaiele cu vin si tuica.

In ograda spatioasa erau amenajate sure pline cu fan pentru caii care trageau carutele cu care soseau musterii. Trecerea vremii a inghitit multe din vechile hanuri ale Iasiului de altadata.

Pe drumuri colbaite, spre Trei Sarmale...

In arsita verii, carele cu osiile scartaind sub greutatea incarcaturii se indreptau spre Socola si Trei Sarmale. Ulitele, pe masura locuitorilor, strambe si hidoase, se inghesuiau paralel cu malurile sordide ale Bahluilui. Pe drumul colbait si infierbantat de dogoarea soarelui, carele si carutele urcau cu greu dealul Socolei.

Odata ajunsi la Trei Sarmale, drumetii se intalneau cu alti calatori veniti de prin partile Focsaniului ori cine stie de pe unde, care, pana sa ajunga la targ sa-si rostuiasca treburile, se opreau la vestitul han sa guste cateva sarmale.

Portile hanului erau deschise din zori si pana-n noapte si in zi de lucru si in zi de sarbatoare, iar hangita cu catrinta prinsa-n brau era pregatita tot timpul de musafiri, dornica sa le stinga arsita si sa le potoleasca foamea.

In cuptoare incinse se rumeneau colacii. Cighiri din maruntaie, amestecate cu mirodenii, inveliti in prapuri subtiri, sfaraiau vartos in tingiri, alaturi de o bucata de costita afumata. Pe mormane de jaratec, in vetrele incinse se rumeneau fripturi haiducesti. In oale burduhanoase de lut, sarmalele din carne grasa, mestesugi