Ca unul dintre din ce în ce mai puținii amatori de metal progresiv de pe la noi, m-am bucurat când am auzit că legendara trupă Fates Warning va ajunge în România. Pentru că era vorba despre unul dintre grupurile care, alături de mai cunoscuții Queensryche și Dream Theater, au pus bazele genului. Era, așadar, o altă lecție de istorie a muzicii la care aveam ocazia să particip. Așa că am ajuns, miercuri seară, la clublul Jukebox din București, acolo unde urma să aibă loc concertul. Norocul meu că n-am fost interesat de trupa de deschidere, Voices of Silence, pentru că aceasta n-a mai cântat în deschidere, ci în încheiere, situație nemaiîntâlnită de mine la zecile de concerte văzute până acum.

Cică erau probleme tehnice, chestiune care urma să devină din ce în ce mai supărătoare. Și asta pentru că, în momentul în care trupa mult așteptată s-a urcat pe scenă, vocalul Ray Alder cântând primele piese cu o microfonie teribilă. Situația lui s-a rezolvat, dar sunetul a rămas în continuare slab calitativ. Cu toate acestea, am putut urmări un concert de excepție, cu un grup de muzicieni trecuți de prima tinerețe, dar care au demonstrat o virtuozitate uimitoare. Cât despre playlist, acesta a cuprins cam toate piesele importante Fates Warning, inclusiv majoritatea secvențelor de pe Parallels, considerat de mulți drept cel mai bun album al americanilor. Cu o singură excepție, piesa mea favorită, Leave the Past Behind, pe care o atașez aici, din două motive. Unul, pentru că n-am putut-o auzi live, și doi, pentru că oricum, în condițiile unui sunet dezamăgitor, înregistrările din concert ar fi fost și mai slabe din punct de vedere calitativ.