Între 3-11 martie 1964, Nicolae Ceauşescu a fost în China. La Pekin, secretarul CC a vrut să ajute la dărâmarea „Marelui Zid“ ce se ridicase între Hruşciov şi Mao. Impetuos din fire, a ajuns să polemizeze cu chinezii.

Delegaţia românească a decolat de pe Aeroportul Băneasa în dimineaţa zilei de 1 martie 1964. În oficiosul PMR, „Scînteia", scria că se efectua o „vizită prietenească, la invitaţia Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez" (CC al PCC). De fapt, românii se autoinvitaseră la Pekin, deoarece chinezii ezitaseră să-i primească. Membrii delegaţiei erau Ion Gheorghe Maurer (preşedinte al Consiliului de Miniştri), Emil Bodnăraş, Nicolae Ceauşescu şi Chivu Stoica, toţi membri ai Biroului Politic. ­I-au condus, la plecare, „tovarăşii" din conducerea statului rămaşi acasă: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Gheorghe Apostol, Petre Borilă şi alţii. În avion a urcat şi Vang Tun, însărcinatul cu afaceri ad-interim al Chinei la Bucureşti. Deasupra teritoriului Uniunii Sovietice, după cum se obişnuia, s-a trimis o telegramă lui Nikita Hruşciov, care era salutat „tovărăşeşte".

După-amiaza, avionul a făcut escală la Omsk. La Pekin, a aterizat luni după-amiază, 3 martie 1964. Oaspeţii au fost primiţi de Liu Şao-ţi, vicepreşedintele CC al PCC, Deng Xiaoping, secretarul general al CC, Pîn Cijen, membru al Biroului Politic, şi alţi fruntaşi ai partidului. 2.000 de aplaudaci au fost de asemenea mobilizaţi. Ambasadorul român în China, Dumitru Gheorghiu, şi-a întâmpinat şi el conaţionalii.

A văzut Marele Zid

În 3 martie 1964, oaspeţii ­s-au întâlnit scurt cu Liu Şao-ţi. Mao nu a primit delegaţia română în primele zile ale vizitei. Probabil aştepta să vadă poziţia românilor faţă de tensiunile sovieto-chineze, vizând supremaţia în lumea comunistă. Seara, gazdele au oferit un dineu. A doua zi, acelaşi Şao-ţi a însoţit oaspeţii la un concert de d