O româncă din Canada, nominalizată la premiul „Imigrantul anului”, descrie, într-un interviu pentru EVZ, transformarea ei de la un simplu emigrant care a plecat cu mâna goală la un avocat respectat de comunitate.

Corina Anghel Bachmann a crezut inițial că e o glumă. Asta a fost prima ei reacție când a primit un e-mail de la revista „Canadian Immigrant”, publicație dedicată comunităților de emigranți, în care i se spunea că a fost nominalizată printre cei 75 de finaliști din 500 de propuneri la titlul de „Imigrantul anului”. „Premiul” e de fapt o distincție oferită de revistă, în urma unui vot online, în luna aprilie.

Corina le-a scris celor de la revistă, i-a întrebat cum a ajuns pe lista lor. I s-a răspuns că angajații ei canadieni au propus-o și că s-a calificat mai departe. Corina Anghel Bachmann s-a simțit mândră.

Când a ajuns în Canada, imediat după decembrie 1989, Corina nu era însă avocatul de succes de azi, patron al propriului birou de avocatură care se ocupă cu litigii legate de drepturile asiguraților în caz de accidente de mașină. Pe atunci, în 1990, era o profesoară de engleză, abia ieșită cu nici un an în urmă de pe băncile facultății. Fugise din România abia scăpată de comunism, împreună cu soțul, pentru că nu se așteptau ca lucrurile să se schimbe în bine.

Corina a făcut curățenie în casele oamenilor, a fost chelneriță, a făcut ce a trebuit ca să supraviețuiască în acei primi ani grei în țara adoptivă. Nu a renunțat însă la școală. Și la un vis, stârnit încă de la primul contact cu legea canadiană, când a cerut azil în 1990: a vrut să fie avocat. Și a reușit. Azi, povestește - în fraze rostite jumătate în engleză, jumătate în română, ca într-o nouă limbă modelată de cele două lumi în care a trăit - că nu și-ar dori să se afle în alt loc de pe planetă.

Într-un interviu acordat „Evenimentului zilei”, r