Români, nu fiţi trişti! Mare parte dintre concetăţeni au fost cam întotdeauna la fel de ticăloşi ca astăzi. Faceţi-vă o părere în această privinţă doar citind un fragment dintr-o scrisoare datată 5 aprilie 1868 a junimistului colonel Nicolae Scheleti către Iacob Negruzzi adusă la lumină de istoricul Maria Georgescu.

"Iubite Negruţi, Epistola ta m-a întristat foarte mult. În adivăr noi nu putem ave într-o ţară atât de ticăloasă decât decepţiuni, decepţiuni în amor, în amiciţie, în guvern, în familie, decepţiuni în tot ce mişcă şi esistă pe pământul român. Dacă să destitui şi persecut în ţară la noi oameni ca (Titu) Maiorescu, atunci desigur că şi ţara noastră are să fie destituită din postul ce ocupă astăzi între popoarele civilisate ca nedemnă de a esista! Când gândeam că esistenţa noastră politică atârnă numai de la neînţelegerea ce esistă între puterile garante şi că la o înţelegere trebui să perim ca nisce mişăi, fără să putem face cea mai mică resistenţă, când gândesc la această stare umilitoare şi miserabilă îmi vine să blastăm oara în care m-am născut pe pământul acestei nenorocite ţări. Sunt aşa de desgustat de naciunea română, că-mi vine greaţă de câte ori mă gândesc la dânsa. Sunt amărât în adâncul sufletului meu de ticăloşia şi mârşăvia în care ne aflăm…"

Autorul depeşei, junimist din 1864, colonelul Scheleti (1837-1872) era în mod evident o fire pesimistă. El va face sprijinit de tatăl său, tot ofiţer, carieră în armată, în ciuda voinţei sale şi a lipsei unei chemări pronunţate pentru aceasta. Fire melancolică, poet prin vocaţie, el se va retrage în 1870 în ciuda contribuţiilor aduse la reorganizarea armatei moldoveneşti. Este afectat şi de tragedia fratelui său retras şi el din armată în urma unor importante schimbări pe scena politică şi militară în 1866. Frecventează saloanele Junimii şi are o activitate literară prolifică, ca po