Cu nişte încălţări cârpite şi doar cu hainele de pe el, a "aterizat" în oraşul Făgăraş pentru a se înscrie la Şcoala Profesională Chimică. Numai că, fiind foarte slab, nu se putea încadra în standardele medicale ale şcolii! Pur şi simplu îi mai trebuiau încă aproape patru kilograme! Fire practică şi descurcăreaţă încă de copil, Mitică a găsit însă mutarea salvatoare. Norocul a venit de la un pepenar, care tocmai ce îşi parcase camionul plin cu pepeni în imediata apropiere a tarabei ce o deţinea în piaţa oraşului şi care căuta amatori de un ciubuc care să-l ajute la descărcat. Extrem de sclipitor, Dragomir i-a cerut omului drept răsplată nu bani, ci patru pepeni! A doua zi fiind programat examenul medical, Mitică s-a pus în noaptea respectivă pe înfulecat pepenii.
"Măi frate - povesteşte Dragomir peste ani -, când am intrat în sală şi m-am urcat pe cântar aveam o burtă ţuguiată de făcuseră ăia din comisie ochii cât cepele la mine! Până şi să urinez mă abţinusem! Am făcut greutatea, dar nici n-am apucat să mă dau bine jos de pe cântar că am început să vomit. Atunci a venit la mine şeful comisiei, care şi-a cam dat seama ce făcusem, m-a luat după umeri şi m-a întrebat ce e cu mine. A trebuit să recunosc giumbuşlucul făcut, dar i-am zis că eu acasă nici mort nu mă mai întorc. Era însă un om deosebit, a rămas impresionat de povestea mea şi mi-a pus parafa pe fişa medicală, fiind declarat admis".
Fiul lui a refuzat să-i dea flori "tovarăşei"
"Aşchia nu sare departe de trunchi", este zicala ideală pentru fiul lui Mitică Dragomir, Bogdan. În perioada în care "Corleone" activa ca preşedinte la echipa de fotbal din Scorniceşti, vizitele soţilor Ceauşescu erau foarte dese.
De la micuţii "şoimi ai patriei", "pionieri" şi până la muncitori, cu toţii erau scoşi în stradă pentru a întâmpina "alaiul". Ei bine, nici fiul actualului
