1000 de suporteri s-au strîns în Piaţa Victoriei şi şi-au luat bătaie de la Jandarmerie. Din relatări, recunosc acelaşi stil de provocare şi intervenţie pe care am început să-l dibuiesc prin ianuarie. Dar bătaia asta vine să ne şi pună nişte întrebări. Nu sînt un expert în lumea fotbalului românesc, de aceea scuzaţi-mi posibilele naivităţi: nu-l mai vrem pe Mitică. Nu-l mai vrem pe Mircea Sandu. Ok, dacă nu-i mai vrem, poate ar trebui atacaţi mai ferm inclusiv cei care îi susţin de două decenii, tot felul de patroni şi de conducători de club. Gigi la brutărie, Copos la brutărie etc. Tolontan a arătat pe blog şi o altă “subtilitate” a problemei: cumpărarea “imaginii frumoase” la pachet cu drepturile de televizare. Practic Mitică le atrage atenţia celor care au cumpărat meciuri că nu au voie să atace imaginea federaţiei: mai mult aici. Nişte firme de cablu au semnat un contract nepăsîndu-le de jurnaliștii angajați în trustul lor. Suporterii strînşi ieri, suporterii care au afişat “mitică la brutări”, suporterii care văd că e din ce în ce mai greu să afişezi orice mesaj pe stadion, şi-au dat seama probabil că aici nu e un război cu unul, nea Mitică. Practic, noua eră “civilizată” a fotbalului, aia vînduta pe bani grei, înseamnă stewardzi care-ţi dau peste cap dacă vii la meci cu un tricou “fuck cocacola”. Poliţienescul vine şi din ultracomercializarea unui spaţiu public. Jandarmeria bate în halul ăsta şi pentru că are prea mulţi oameni și s-a antrenat în gol prea mult. Practic, de vreo 5 ani de zile şi ei, şi ăia “speciali” au luat bani să se antreneze să se intervină. Şi nimeni nu s-a revoltat. E foarte greu să te antrenezi să baţi pe bani publici şi să n-ai ce bate. Pînă la urmă, iată că s-a găsit ce, în 2012. fotbalul românesc a ajuns prea mult o bătaie între patroni – e incredibil ce le poate veni la gură unor Porumboiu sau Becali. Tot aparatul clasic al sport