Povestea incredibilă a unui atlet, care în 1992 la Barcelona a alergat accidentat în semi-finala de la 400 metri . N-a cîştigat titlul olimpic. Nici măcar n-a terminat cursa. Dar Derek Redmond, băiatul cu faţă de Jamie Foxx, a rămas în istoria Jocurilor Olimpice

Se simţea bine în dimineaţa aceea. Nu-l durea nimic. Da, da, asta chiar era o veste bună, după cele opt operaţii, după miliardele de accidentări, după ce ratase Jocurile Commonwealth din 1986, după ce abandonase cu 90 de secunde înaintea startului de la 400 m la Seul, în 1988, după ce… cu o lună în urmă, scosese cel mai tare rezultat al său din ultimii patru ani, aşa că avea motive să se gîndească la faptul că aici, pe Stadionul Olimpic din Barcelona, va putea muşca, la propriu, o medalie.

L-au prezentat: Derek Redmond, Marea Britanie, numărul 749, culoarul 5. S-a şters cu un prosop, şi-a atins cu degetele vîrful pantofilor de sport, s-a pus în blocstart. Semifinala de 400 m. Patru de aici, cu alţi patru din cealaltă, ajung în finală.

A rezistat doar 225 de metri

1.8. A plecat bine. “Chiar nu eram specialist la starturi, dar mi-a ieşit”. 12.9. Camera face “zoom” pe el. Paşi de felină. “Tehnica era să nu forţez din prima, să aştept finalul”. 16.8. Simte ceva, o înţepătură scurtă la dreptul. Spune doar “Oh, no!”. Cedează. Se lasă pe pistă. Stîngul îndoit sub el. Se ţine de dreptul cel blestemat. Plînge.

Acasă, în Northamptonul natal, Jennie, mama, îşi dă seama. “Nu-l văzusem supărat decît de două ori în viaţă. La şase ani, cînd nu primise bicicleta dorită, şi acum!”. Karen, sora, însărcinată în nouă luni, simte contracţiile. Jim, tatăl, aflat lîngă pistă, nu acceptă că fiul său e doborît de accidentare. Din nou. “Credeam că rîde de mine!”, avea să zică. Cine naiba face glume într-o semifinală la Olimpiadă?”.

Doi cameramani şi doi asistenţi se apropie de el. 24.5. Urlă