Preşedintele a căpătat recent un mare gust pentru “intervenţii cu poporul”, comunicări fie de la Cotroceni, fie în Parlament, fie direct la televizuni, că de fapt acolo e destinaţia, cam de oriunde se poate. Din supermarket, cum era pe vremuri, mai puţin, că între timp a venit austeritatea şi cota de încredere cu o cifră.
Cota de încredere este, probabil, motivaţia acestor ieşiri publice dintre care cele mai multe au un ştaif prezidenţial absolut inedit faţă de anii anteriori de mandat. La fel şi cea de azi, preocupată de problemele grave şi rafinate ale cursei nucleare, printre care, desigur, şi această perversă diversiune creată în vest care este pretinsa înarmare nucleară a Iranului.
Totuşi, din cînd în cînd, preşedintele revine şi la stilul care l-a consacrat, cum a făcut acum două zile cînd a declarat că îl va găsi pe Boldea şi în gaură de şarpe. Sau nu, pentru că de fapt nici nu mai contează ce se întîmplă în continuare; momentul electrizant al anunţului avea o logică în el însuşi, indiferent de conţinut.
Una peste alta, preşedintele pare să îşi fi revenit după proteste şi să se simtă din ce în ce mai bine în spaţiul public şi mediatic. Iar acest apetit nou se poate manifesta atît de liber pentru că există condiţiile ca el să se manifeste, pentru că spaţiul public a devenit în ultimul timp mai permeabil pentru putere în general.
Acum se poate vedea, printre altele, că ideea grevei parlamentare a opoziţiei a fost una destul de proastă. USL a pierdut debuşeul mediatic al Parlamentului, unde, ca opoziţie, putea să marcheze nişte puncte. În Parlament USL se putea vedea ca o forţă politică de opoziţie unită care se luptă cu puterea, printre altele să speculeze disensiunile puterii dinaintea alegerilor. Aşa, rămîne doar televizorul, unde acest avantaj nu mai există.
Dar cel mai prost lucru pentru grevă e că nu a avut un impact public sem
