Teama de a rămâne fără serviciu îi determină pe tot mai mulţi angajaţi să accepte orice sarcină trasată de şef, chiar dacă e absurdă sau contraproductivă.
Într-o perioadă de criză economică prelungită, în care locurile de muncă sunt din ce în ce mai puţine, iar concurenţa pe cele existente din ce în ce mai mare, atitudinea multor angajaţi s-a modificat. Mai exact, susţin specialiştii, au devenit timizi şi umili în faţa şefilor, acceptă şi execută imediat orice li se cere, pe scurt, s-au transformat în salariaţi de tip „Yes Man" - adică cei care spun întotdeauna DA, chiar şi atunci când mintea şi conştiinţa lor „strigă" NU.
La prima vedere, şeful care are în subordine numai angajaţi de tip „Yes Man" ar trebui să fie fericit. Autoritatea lui nu este contestată de nimeni, la fel inteligenţa sau oportunitatea deciziilor lui.
Din păcate pentru el, însă, o echipă formată din oameni care, de teama concedierii, îl aprobă în tot ce spune şi face nu este şi productivă. Mai mult - spune americanul Shannon Kalvar, specialist în recrutare în cadrul companiei Cummins, un gigant în industria mondială a motoarelor - „Yes Man"-ul îndeplineşte, de obicei, doar trei sferturi din sarcinile care-i revin. Motivul? Individul este prea stresat, iar stresul afectează performanţa, explică Kalvar, bazându-se pe o experienţă îndelungată.
Portret de victimă
Când perspectiva concedierii planează permanent asupra angajatului, acesta va adopta un comportament diferit de cel real, în încercarea de a „supravieţui". „Teama de pericol, în cazul acesta frica de a rămâne fără un venit sigur, îi induce individului o atitudine submisivă faţă de cei care pot lua decizii asupra destinului său. Astfel, îşi va concentra atenţia asupra şefului: să-i intre în graţii prin orice mijloace şi mai ales să nu-l supere", spune psihologul Keren Rosner.
Ionuţ P. (34 de
