Cazul deputatului Mihail Boldea, care a părăsit ţara cu câteva zile înainte să se dispună ridicarea imunităţii parlamentare şi arestarea sa pentru fapte penale grave, a readus în prim-plan cazuri similare, în care un inculpat reuşeşte să părăsească ţara, speculând lipsa de coordonare a autorităţilor române, vidul legislativ sau ineficienţa măsurilor preventive. Mai mult decât atât, cazul Boldea ar putea duce la o revizuire a întregului concept legat de imunitatea parlamentară.
Hayssam, Staicu, Boldea – cazuri “la indigo”
Readucând în actualitate cazuri gen Omar Hayssam sau Dinel Staicu, deputatul Mihail Boldea, cercetat pentru înşelăciune şi constituire a unui grup infracţional ce ar fi produs un prejudiciu de peste un milion de euro, a reuşit să părăsească România cu câteva zile înainte ca deputaţii să avizeze cererea D.I.I.C.O.T. de încuviinţare a percheziţiei domiciliare, reţinerii şi arestării lui. Conform informaţiilor făcute publice de către procurori, deputatul a ieşit din ţară prin Vama Giurgiu, cu destinaţia Turcia, de unde a plecat cu un avion spre o destinaţie necunoscută – concluzia fiind una stupidă, atâta vreme cât, în momentul în care şi-a luat bilet de avion, trebuia să precizeze destinaţia.
În mod inutil, s-a aprobat arestarea sa preventivă în lipsă, reţinându-se “starea de pericol concret pentru ordinea publică raportat la gravitatea faptelor reţinute în sarcina sa şi existenţa unor indicii temeinice potrivit cărora inculpatul Boldea Mihail, deputat în Parlamentul României, se sustrage urmăririi penale”, lucruri de care procurorii se pare că şi-au dat seama abia când politicianul nu mai era în ţară. La fel de inutil, şeful D.I.I.C.O.T., Codruţ Olaru, a precizat că plecarea lui Boldea nu înseamnă încetarea urmăririi penale în cazul acestuia, în dosarul în care este acuzat de înşelăciune şi de co
