Chipul şi asemănara Europei se vor schimba radical odată cu intrarea în vigoare a Mecanismului Permanent de Stabilitate. Colacul de salvare european în caz de noi derapaje financiare subminează recentul Pact Fiscal şi disciplina bugetară în statele membre.

Cetăţenilor europeni li se poate adresa o întrebare legitimă: nu v-aţi săturat de praf în ochi? La începutul crizei din 2008 vi s-a vorbit despre un mecanism provizoriu de salvare. Apoi vi s-a vârât sub nas un mecanism permanent, dar cu promisiunea că acesta nu va împrumuta mai mult de 1000 de miliarde Euro. Şi ca orice altă limită promisă de politicieni, şi aceasta va fi depăşită.

Problema e că această tactică a adevărului pe bucăţele nu va produce încredere nici pe pieţele financiare nici în rândul populaţiei. Şi dincolo de această încredere, politicienii anulează unul din principiile fundamentale ale zonei Euro şi ale UE: acela că fiecare stat este responsabil pentru propriile sale datorii. Mecanismul de Stabilitate nu este altceva decât o promisiune făcută acelor state care încalcă regulile conform căreia, la final, vor plăti alţii pentru ele dacă nu sunt în stare singure. Iar experienţa ultimilor ani nu este deloc un semnal încurajator care să ne dea de înţeles că politicienii ar reuşi să adopte o poziţie fermă în privinţa marilor datornici. Ego trip-ul lui Obama (Washington Post)

Unul din principalele elemente ale mandatului Obama este reforma în sănătate. Obamacare – aşa cum este cunoscut planul – va avea pronunţate efecte asupra aparatului statal şi a bugetului american, dar prea multe efecte pozitive asupra sănătăţii americanilor nu va produce.

Niciodată în istoria Americii nu a existat un program cu atât de puţin potenţial care să provoace atât de multe dezbateri. Deşi milioane de americani ar urma să fie asiguraţi medical, toate studiile efectuate de medici şi cercetători am