Absolut înduioșător schimbul de replici, transmis prin intermediul mass-media, dintre Traian Băsescu și călătorul Mihail Boldea. Pe de o parte, președintele României se declară mai mult decât interesat de… apărarea drepturilor cetățenești ale domnului Boldea: ”Nu avem niciun interes să se producă o reținere a domnului Boldea pentru că este în interesul nostru ca un cetățean român, care a plecat legal, să fie protejat de riscurile arestării de către alte state, pus în detenție și să înceapă lungul proces de trimitere de acte pentru ca un judecător, mai devreme sau mai tarziu, în funcție de cum funcționează justiția, să îl extrădeze”, a afirmat Traian Băsescu.
La scurt timp, Mihail Boldea s-a grăbit să-i răspundă că… așa și este. El se află în Kenya pur și simplu în calitate de călător, cum s-a mai aflat peste hotare ”de 30 de ori din decembrie și până acum” (încerc să înțeleg de ce a mai trecut și prin România la o asemenea agendă, dar asta e o dilemă secundară). Iar președintele ”are dreptate, nu vreau să fiu deținut aici; nu vreau să ajung pe mâna autorităților kenyote (sîc! – n.a.) (…) Cum ajung la Nairobi, mă duc la consulat și rămân acolo până o să am biletul de avion. Merg la consulat pentru a mi se face formele consulare, pentru ca împreună cu consulul să iau bilet de avion și să vin; am nevoie de hârtii de însoțire, în condițiile în care sunt urmărit internațional”, spune Boldea.
”Ce copil cuminte!”, îți vine să exclami. Cum mai ascultă el de sfaturile părintești, care vor să-l ferească de închisorile cu negri (la propriu) și câtă devotațiune din partea domnului Boldea, cel care nu dorește să-și pună țara într-o situație delicată și aducătoare de bătăi de cap. Încă două trei asemenea epistole și începi să te simți precum în ”Out of Africa”, cu Meryl Streep lăcrimând îndurerată în urma lui Robert Redford, plecat în una din lungile lui călătorii
