O poveste tulburătoare care din nefericire este o dramă cât se poate de reală şi dureroasă. Un sistem murdar şi bolnav care ar trebui să ofere alinare şi sănătate îşi bate joc de oameni. Medici care ar trebui să aducă speranţă în inimile suferinzilor sunt mânaţi de dorinţa nebună de a face bani. Asistente şi infirmiere care leagă pacienţii de pat, pentru că "nu au fost cuminţi".
Cât de mult trebuie să mai îndurăm? Cât timp va mai trece până când omenia şi onestitatea vor circula fără gratii pe holurile spitalelor? Vă prezentăm mai jos povestea unui utilizator al www.antena3.ro care a trecut prin momente îngrozitoare într-unul din spitalele de la noi!
Iar dacă mai cunoaşteţi astfel de cazuri, trimiteţi poveştile voastre pe adresa de mail site@antena3.ro pentru a le face publice, şi pentru a încerca sa schimbăm ceva!
"Buna ziua. Ma numesc Antoaneta B., am 36 de ani, sunt profesoara de limba engleza. Tatal meu, in varsta de 66 de ani, a suferit un atac vascular cerebral in urma cu 10 zile si a fost adus cu salvarea la IBCV Bucuresti (Obregia). Dr. Marin era de garda. L-a tinut pe tatal meu 20 minute ca sa ne spuna ca acolo se face tomografie doar contra cost si trebuie mutat la Spitalul Bagdazar. Cand sotul meu s-a enervat si l-a intrebat de ce este cu plata si de ce nu a spus de la inceput fara sa il mai tina acolo degeaba, i s-a adresat cu "bre" si i-a zis sa iasa afara. La Bagdazar l-au mai lasat vreo 10 minute intr-o sala unde scria cod rosu pe usa, fara sa ii faca nimic. Cand a deschis sotul meu usa, asistentele stateau de vorba fara sa ii faca nimic. In cele din urma i-au administrat tratamentul necesar.
Dar trebuia mutat inapoi la IBCV. Salvarea nu era libera, asa ca am asteptat 1h si 30 min sa vina salvarea. Ne-am intors inapoi la dr Marin care vorbea cu sotia tatalui meu cu picioarele intinse pe birou. A ajuns
