In contextul trecerii Romaniei de partea Antantei si al inceperii operatiunilor militare impotriva Austro-Ungariei pentru recuperarea Ardealului, trupele Puterilor Centrale de la sud de Dunare, majoritar bulgare, sub comanda lui Mackensen, planuiesc o contraofensiva devastatoare.
Primele confruntari au loc pe 31 august cand pichetele de graniceri sunt lovite de gloantele mitralierelor inamice.
Granicerii se retrag catre satele Turcsmil si Senova, iar atacul dat de Regimentul 36 Infanterie dinspre Staro Selo au impins elementele inaintate ale armatei inamice, refacand astfel integritatea frontierei.
Abia in ziua urmatoare Guvernului Romaniei ii este prezentata declaratia de razboi, ca in noaptea de 1 spre 2 septembrie sa aiba loc ofensiva, Turtucaia fiind incercuita si toate cele trei sectoare ale fortaretei atacate.
Intre timp, generalul Aslan, cel care trebuia sa coordoneze operatiunile militare romanesti in sudul tarii, se afla in Bucuresti jucand carti la Jockey Club, locul de adunare al elitei tarii.
Tunurile infernale
Atacul dat in miez de noapte a surprins aparatorii, acestia parasindu-si pozitiile, fiind stapaniti de o frica infioratoare. Cand s-a crapat de ziua, bulgarii au reinceput asaltul, fiind sprijiniti si de artilerie.
Superioritatea tunurilor bulgare era evidenta, batandu-le in raza si precizie pe cele romanesti. Nu de putine ori aceastea au fost incadrate de obuzele inamice si au trebuit mutate pentru a nu fi distruse.
Impactul psihologic al artileriei bulgare s-a dovedit de nesuportat, pentru unii dintre ostasi fiind prima oara cand auzeau detunatura acestor arme.
Panica s-a raspandit repede in randul trupelor din sectorul Daidir si s-au retras pe linia principala. In cazul sectorului Antimovo aceasta s-a facut fara lupta. Numai sectorul Staro
