Rula pe ecranul televizorului recent o știre care mă informa că un deputat a inițiat un proiect legislativ prin care, citez, “obligă” (o, tu, țară democratică) femeile însărcinate care și-ar dori să nu fie mame să treacă întâi pe la psiholog și abia pe la ginecolog. Toate bune și frumoase, în sfârșit întoarce cineva ochii și către mamele din România. Dar nu care cumva să le ajute, ci să le spună ce să facă.

Conform unei statistici, în Romania, din’90 incoace s-ar fi săvârșit vreo 21 de milioane de avorturi. Ceea ce este incredibil de trist pentru o țară a secolului acesta, dar mai tragic este că nimeni nu stă să se gândească la cauze, ci s-au înfipt toți să dea verdicte și să acuze de crime împotriva umanității.

Dar ce întâmplă înainte și ce se întâmplă dupa nașterea care ar fi putut fi un avort?

Înainte. Educația sexuală e foarte sporadică la noi, regăsindu-se în mod prost în filmele porno la care trag toți adolescenții și în inițiativele timide ale unor asociații non-guvernamentale care vorbesc de prezervative unui public obișnuit să facă mișto. Și noi suntem inundați cu știri despre violuri și adolescente însărcinate, din satele la care nu se uită nimeni cu drag înainte de drama și nimeni cu milă după aceasta.

Nu că am sta mai bine nici la orașe pentru că tind să cred că sunt mai puține avorturile studentelor cărora li s-a rupt prezevativul și mai multe cele ale fetelor pe care, pe motivul că “e rușine, maică” nu le-a învățat nimeni ce e pilula.

Prezervative sunt la orice magazin de cartier dar, până nu ne educă nimeni de ce avem într-adevar nevoie de ele, cozile vor fi la ușile ginecologilor sau, și mai rău, la ușile batrânelor “care știu cum să te scape”.

După. Toată lumea poartă de grijă fetusului. Să nu cumva să-l avortezi, să nu cumva să-i faci rau. După ce te naști cui îi mai pasă? Cine se asigură să ai tot ce îți trebuie c