Vreme de un an, Oradea a fost atent ascultată. Specialiştii unei firme angajate de Primărie au măsurat câţi decibeli trebuie să suporte orădenii pe fiecare stradă din oraş şi au depistat şi sursele care le agresează cel mai tare timpanele.

Concluziile sunt, în parte, previzibile: cele mai gălăgioase sunt maşinile, urmate de tramvaie şi trenuri. La polul opus e traficul aerian şi unităţile industriale, aproape imperceptibile. Ce-i drept, şi pentru că nici nu prea există...

Doar o anumită gălăgie

Toate oraşele cu peste 50.000 de locuitori sunt obligate prin lege să-şi întocmească o aşa-numită hartă a zgomotelor, pentru a lua măsuri de reducere a poluării fonice. La începutul anului trecut, Primăria Oradea a contractat serviciile firmei Enviro Consult pentru a măsura gălăgia din oraş. "Legea ne cere să calculăm media gălăgiei dintr-un an, pentru că hărţile de zgomot nu-şi propun să analizeze evenimente izolate, ci situaţia obişnuită", explică Bogdan Lazarovici (foto), specialist în cadrul Enviro Consult. Pentru fiecare stradă s-a calculat, la fiecare din cele patru surse de gălăgie (rutieră, feroviară, aeriană şi industrială), media zgomotelor pe timp de noapte, dar şi pe toate cele 24 de ore ale unei zile.

Vinerea trecută, rezultatele preliminarii ale cercetărilor făcute au fost prezentate beneficiarului (adică Primăriei), urmând ca acelea finale, inclusiv hărţile cu nivelul zgomotului din oraş, să fie prezentate public după ce Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului va valida studiul.

Conform procedurii legale, specialiştii au numărat câţi orădeni locuiesc în jurul fiecărei surse de poluare fonică şi au evidenţiat numărul celor nevoiţi să suporte un nivel de poluare peste limita admisă, adică 70 de decibeli pe timp de zi, respectiv 60 noaptea. Nu s-a ţinut cont de zgomotul produs de activităţile recreative, de zgomotul produs de anima