Detaliile din dosarul în care Gheorghe Bunea Stancu, Ioan Niculae - patronul Interagro - şi alţii sunt judecaţi pentru corupţie arată de fapt cum stau lucrurile în politica românească. Nu doar în politica de partid, ci şi de stat.

Dincolo de a crede tot ce spun procurorii DNA, dincolo de a aştepta un verdict sau altul, dincolo de a crede că lucrurile ar sta aşa doar în cazul PSD ori USL, povestea din dosar explică în cel mai simplu mod cu putinţă o ipoteză de lucru extrem de plauzibilă şi foarte logică.

În primul rând, este evident faptul că într-o campanie electorală, cu panouri stradale, bannere, afise, fluturaşi, pixuri, brichete, găleţi, ulei, zahăr, îmbrăcăminte, agenţi electorali, reclame în presă se cheltuie milioane de euro. Şi este evident faptul că aceste milioane nu se pot strrânge doar din donaţiile oficiale către partide.

Aşa apar contractele pentru fel de fel de servicii nebănuite şi aşa se plătesc milioanele de euro. Evident, cotizanţii vor întotdeauna ceva la schimb, că doar nu-şi imaginează cineva că donaţiile către partide se fac doar de dragul doctrinei comune! La urma urmei, şi cei care donează bisericilor bani o fac pentru a primi ceva în schimb de la Dumnezeu.

În politică, dumnezeul poate fi viitorul preşedinte. Dar cum până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii, şefii de filiale judeţene şi trezorierii, tratezi direct cu aceştia.

Şi ce poate trata un mare cotizant? Oameni puşi în posturi cheie, care să le favorizeze, într-un fel sau altul, afacerile. Legal, desigur, dar mascat: prin hotărâri de guvern, prin contracte, prin licitaţii aranjate. Într-un fel, "donatorii" trebuie să-şi scoată pârleala pentru banii cheltuiţi la o loterie precum alegerile, la care au şanse de 50% să-şi piardă investiţia consistentă. Asta dacă nu au fost oameni prevăzători, care să parieze şi pe cealaltă variantă.

@