Birourile de tip open space încurajează angajaţii să comunice mai eficient, să performeze mai bine în echipă şi totodată să fie mai creativi - cel puţin aşa spun studiile internaţionale din domeniul resurselor umane. Practica a arătat însă că, dacă unor angajaţi le place că pot comunica mai uşor cu echipa într-un astfel de mediu, pe alţii ideea de a auzi discuţii nesfârşite, parcă, despre problemele personale ale altor colegi este de-a dreptul enervantă.

Cu toţii suntem de acord că sarcinile de lucru sunt şi trebuie să fie atât individuale, cât şi colective. Iar istoria are şi exemple pozitive în ceea ce priveşte open space-urile, cât şi rezultate de-a dreptul dezastruoase. Toyota, de exemplu, foloseşte open space-ul pornind de la ideea de a crea un spaţiu care să accelereze creativitatea, fără întreruperi, distanţă, telefoane sau e-mail-uri. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care ideile rezultate în urma acestor discuţii s-au transpus în inovaţie şi îmbunătăţire a produselor Toyota din ultimii ani. La polul opus este însă exemplul unei universităţi americane care a cheltuit milioane de dolari bune pentru a crea birouri de tip open space, care nu au făcut decât să genereze şi mai multe bârfe, zgomote şi care a condus la un moment dat chiar la interzicerea folosirii telefoanelor.

Cei care nu agreează birourile de tip open space spun că problema cea mai mare o reprezintă imposibilitatea de concentrare, cu excepţia cazului în care stau cu căştile date la maxim pe urechi. "Şansele de a te concentra la muncă scad în cazul în care: nu există un spaţiu de lucru adecvat pentru fiecare angajat (mobilier nepotrivit), nu există săli de şedinţe unde să aibă loc discuţiile care pot perturba atmosfera sau dacă în acelaşi spaţiu sunt aglomerate echipe cu ritmuri de lucru şi agende diferite, respectiv echipe zgomotoase care pot discuta ore în şir de filmul şi