Una din marile probleme ale industrializarii alimentatiei o reprezinta intoleranta alimentara. Dat fiind continutul in gluten, drojdie si E-uri, unele alimente sunt rejectate de organismul nostru, provocind afectiuni inexplicabile si stari de rau care nu isi releva cauzele fiziologice sau anatomice. Practic, contra acestor stari maladive nu prea exista leac.
Glutenul si drojdia nu sunt alimente. Sau, cel putin, eu nu cred ca sunt alimente. Sunt compusi industriali care asigura consistenta sau “cresterea” alimentelor, amalgamati din mai multe proteine care se gasesc in cereale (glutenul) sau care sunt rezultate naturale ale culturilor de microorganisme (drojdiile sunt un tip de bacterii). Aceste substante industriale se gasesc in foarte multe alimente : piine, paste fainoase, cereale, sosuri, conserve, iaurturi etc. Pentru ca alimentele sa tina mai mult timp (pentru a putea fi exportate oriunde, fara teama de alterare), sa arate mai bine, sa miroasa mai bine, sa aiba gust mai bun, se adauga aditivi industriali, naturali sau chimici. Este o manipulare a simturilor. Si mai rau : este o manipulare a proceselor naturale pe care ar trebui sa le suporte alimentele. Practic, zi de zi mancam “de proaspete” alimente care ar fi trebuit sa fie de mult timp ingrasamint pentru agricultura.
Drojdia si glutenul nu sunt decit doua exemple de aditivi alimentari industriali cu o origine cit de cit naturala, aditivi care se pierd in oceanul de aditivi alimentari chimici. Denumiti in mod popular “E”-uri, aditivii chimici sunt prezenti in chiar toate alimentele care se vind in comert. Putem sa ne ferim de aditivii chimici doar daca mincam ceea ce producem in gradina proprie. Sau ceea ce ne trimite mama sau bunica de la tara, din cind in cind. Acesti aditivi chimici sunt dintre cele mai nocive substante pe care le ingurgitam. Cele mai multe dintre ele sunt bilete
