Ce au în comun Institutul Cultural Român şi Combinatul Solventul, din Timişoara? Chiar dacă întrebarea sună inept, totuşi, există un punct comun...
Cei care, în 17 martie, au fost, la Bookfest, la evenimentul iniţiat de Editura Humanitas şi susţinut de Horia Roman Patapievici, îşi amintesc că, înainte de începutul dezbaterii, apăruse un domn cu o pancartă pe care scria – cu un caracter similar celor care coloraseră pancartele protestatarilor matinali, de la Universitatea de Vest –„Jos Patapievici, călăul culturii române”. Am aflat că protestatarul, care trebuia să treacă în ochii auditoriului drept un fin cunoscător al culturii româneşti, al filosofiei patapieviciene şi al managementului cultural, a fost, după cum însuşi se prezentase, director al Combinatului Solventul. Din această postură îl „crucifica” pe H.-R. Patapievici, întâi acuzându-l vitriolant de un management dezastruos al I.C.R. Argumentele „incriminatului” evident nu au contat. Nu contaseră nici la protestul de dimineaţă. Erau doar parte dintr-un monolog. Domnul cu pancarta ştia, poate, că din misiunea lui nu fac parte nici dialogul, nici argumentaţia, nici logica. Misiunea lui se limita la macularea publică a lui H.R. Patapievici. Aşa că după stigmatizarea managementului defectuos dus de acesta la I.C.R., omul a trecut la acuza numărul doi : antiromânismul lui H.-R. Patapievici. Argumentele? Citate trunchiate din Politice. E greu, dacă nu imposibil, de crezut că domnul cu pricina a citit măcar Politicele lui H.-R. Patapievici. În atare situaţie, înţelegerea cărţii şi combaterea ideilor cu contra-argumente sunt subtilităţi. Totuşi, omul avea o listă cu „citate-argument” din acest volum, a căror lecturare publică, fie ea şi inexactă şi incoerentă, a fost gândită pentru a înfiera, încă o dată, ceea ce el numea antiromânismul autorului. Cu cât a rămas din aceste fragm
