Cuba este un paradox. Una dintre puţinele ţări comuniste încă existente în lume este şi cea în care relaţiile cu Biserica Catolică sunt cel mai puţin complicate. Dacă marja de manevră a Bisericii ar fi mai mare, am putea chiar vorbi de normalizare. Nu este însă cazul. Pentru sosirea Papei Benedict luni în insula din Caraibe, toată lumea s-a mobilizat însă: catolicii, bineînţeles, dar şi atei şi comuniştii.

Vizita de 48 de ore a Papei Benedict debutează cu o slujbă în Piaţa Revoluţiei din Santiago de Cuba. A doua zi, Suveranul Pontif are o întâlnire cu Raul Castro, fratele lui Fidel şi preşedintele Consiliului de stat. În ultima zi, miercuri, Papa Benedict celebrează o nouă slujbă, tot într-o Piaţă a Revoluţiei, dar de această dată a capitalei Havana. Pentru a facilita lucrurile, Guvernul comunist a decretat două zile libere pentru funcţionari şi elevi.

Într-o ambianţă tipic meridională, şeful Bisericii Catolice este primit încă de luni de zeci de mii de oameni, la Santiago. Fireşte, cei mai mulţi sunt din sudul Cubei, dar mulţi sunt sosiţi şi din Florida, de unde s-a constituit un adevărat pod aerian cu oraşul din sudul insulei. În faţa altarului de la Santiago, de unde se va celebra slujba, în prezenţa a o sută de mii de fideli, Papa Benedict va avea trei uriaşe panouri: două religioase şi un al treilea înfăţişându-l pe Fidel Castro cu puşca în mână, pe fond de Sierra Maestra, munţii de unde şi-a lansat liderul comunist victorioasa gherilă în anii '50, împotriva dictaturii lui Fulgencio Batista.

Chiar dacă regimul cubanez este în plină mutaţie, libertatea religioasă rămâne mai departe strict încadrată şi după vizita istorică efectuată acolo de Papa Ioan-Paul al II-lea în 1998. De-abia acum doi ani, Biserica Catolică locală a avut voie să restaureze o capelă, care risca să se prăbuşească. A construi un lăcaş de cult este însă mai departe inter